Cel puţin 99,99% dintre bloggerii cunoscuţi lucrează sau au lucrat în presă. S-au făcut cunoscuţi cu ajutorul presei dar au şi avut subiecte „picante” despre care să scrie. Ziarele nu îţi oferă posibilitatea de a scrie cum vrei tu şi ce vrei tu. Aşa că presarii scriu pe blogurile proprii „ştirile extra”, pentru că noutăţile „din interior” vin la ei întotdeauna.
Tocmai de asta ziceam zilele trecute că nu bifez minimele criterii a unui viitor blogger de succes 🙂 Nu am lucrat nicodată în presa mare iar faptul că am scris câteva articole în diverse ziare şi reviste nu mă include între oamenii informaţi direct de la sursă. Ceea ce aduce trafic în momentul ăsta în România (scandalurile, bătăile aplicate de vedete, bombele sexy) nu mă prea interesează şi, ce-i drept, nici nu vreau să le aflu primul. Sau chiar dacă ştiu de ele nu scriu, că e de prost gust.
Concluzia: eu nu scriu în presă, presa scrie de mine.
De data asta, ceva mai multe detalii despre viaţa, copilăria şi familia mea, în Sibiu 100%, pag.16-17.
dragut articol:)
Bravo Tudor! Felicitari…e bine cand mai vedem in ziare si lucruri desore oameni care merita cu adevarat sa fie acolo!tin pumnii incontinuare la amandoi! 🙂
Scuze. N-am putut sa trec de prima pagina. Celelalte Cuvinte si-au schimbat numele in Phoenix? Hahahaha…
Ti-am spus cand e de apreciat, apreciez, cand critic, critic. Uite la fix a venit articolul asta pentru a nu crede ca am ceva cu tine, eu chiar apreciez initiativele bune, cum poate iti amintesti si premiul pentru bloggerul care a promovat voluntariatul. Iar faza cu ziaristii care devin cunoscuti ca bloggeri, nu as fi de acord in totalitate. Intr-adevar sunt foarte multi, dar cred ca si pasiunea lor pentru scris i-a indemnat sa-si faca blog. Am intalnit multe persoane care vroiau sa-si faca blog, dar se temeau ca nu vor sti cum sa scrie. Pentru ca ei credeau ca trebuie sa fie ceva profesionist, avand in vedere ca pe multe bloguri experienta jurnalistica isi spune cuvantul. Dar cum le spuneam si lor, un blog e ceva personal, nu e ceva care trebuie sa fie ca al celorlalti, trebuie sa fie unic!
no, tot e bine ca m-am regasit in 0.01% – partea asta cu bloggingul este atat de fara norme, incat orice categorisire risca sa devina penibila. din fericire exista o intreaga gama a celor care folosesc netul pt a se exprima si altfel decat prin injuraturi – este o diversitate incredibila si cred ca acest lucru merita pastrat. sunt situatii in care merita sa avem toti un scop/ o directie comuna, dar nu cred ca trebuie sa ne uniformizam metodele/ gandirea/ principiile…
Eu nu vreau sa critic dar eu juralistica am facut la scoala si tipa respectiva scrie groaznic, ea vroia sa scrie un reportaj de atmosfera dar ghinion. La adresa ta se adresa 90% din articol cu tudor popa, oare de ce? suna prea serios pt un articol care se vreoia un portret in cuvinte despre tudor. dar per total e fain sa apari la ziar si mie mi-a placut cand s-a scris despre mine, macar daca era adevarat :))).puuup. Si la multi ani ca din cate stiu azi e un an de cununia religioasa nu??
@Ana Ioni
@Calina Langa
merci : )
@Ciprian
aici nu stiu ce sa-ti raspund : D
@lili
hai sa nu intram iar in povesti despre bloguri si bloggeri… pentru ca sincer nu ma intereseaza.
@clau p
de acord cu tine
@roxana
critici putem fi cu totii daca vrem 🙂
merci pentru urari… ai tinut bine minte.