Arhitectura civilă turcească din Istanbul pare să nu fie foarte complexă, aglomearea urbană limitând suficient de mult imaginaţia încât să vedem peste tot aceleaşi clădiri ca o cutie de chibrituri. Un lucru e cert: nu vezi case. Lipsesc cu desăvârşire locuinţele acelea unifamiliale cunoscute de noi, cu o curte în care ne relaxăm şi garaj în faţa casei. La turci există doar blocuri de minim 3 etaje, totul mergând în înălţime, spaţiul liber fiind practic inexistent în oraş. La un aşa număr mare de locuitori (15-19 mil. în Istanbul) încă îmi este necunoscut unde îşi păstrează maşinile peste noapte.
Cel mai probabil parcările supraterane şi subterane fac faţă tuturor maşinilor, transportul în comun ajutând şi el la scăderea numărului de ambuteiaje (deşi, fie vorba între noi, la orice oră ai circula pe şoselele înguste ale oraşului este aglomerat, claxonul făcând parcă parte din educaţia localnicilor).
Dar faptul pentru care nu vezi niciunde în Istanbul maşini peste maşini parcate peste tot, pe trotuare şi pe spaţii verzi se datorează investiţiilor în infrastructură. Am cunoscut la faţa locului două proiecte urbanistice din Istanbul ce vor schimba total oraşul şi modul de viaţă al cetăţenilor:
Şişhane Park – Gateway to Galata
Şişhane Park este un proiect de (doar aş spune eu) 25 de milioane de dolari ce aduce mai multe parcuri suprapuse în mijlocul aglomerării urmane. Într-o zonă înconjurată de blocuri turn şi un viaduct întotdeauna aglomerat, Şişhane Park va cuprinde:
- spaţii verzi amenajate în terasă pe patru nivele cu vedere spre apă;
- parcări subterane ce pot găzdui peste 1000 de maşini;
- spaţiu pentru adunări publice cu o capacitate de 1000 de oameni;
- un teatru în aer liber;
- acces direct la staţia de metrou;
- spaţii expoziţionale.
Proiectul a fost aprobat anul ăsta iar până acum a fost amenajat terenul şi s-a turnat peretele de beton ce va susţine întreaga „construcţie”. Se prevede deschiderea parcului în 2013.
Haliç Metro Geçiş – podul de metrou Haliç
Un proiect mai controversat la aprobarea căruia a luat parte inclusiv UNESCO a început să fie pus în sfârşit în practică după ce ani la rând a fost ţinta criticilor. Cei peste 150 de milioane de euro investiţi în podul de metrou Haliç vor lega în sfârşit Taksimul (partea modernă a Istanbulului) de aeroportul Aksaray printr-o linie de metrou. Am simţit şi eu zilele trecute lipsa legăturilor subterane cu Taksimul aşa că este un pas mare pentru reţeaua de metrou a oraşului care a reuşit să facă în 20 de ani mult mai mult ca noi în toată istoria. Podul este unul modern care aduce ceva nou: staţia este gândită la mijlocul apei în aşa fel încât de acolo pasagerii vor putea merge pe orice parte a oraşului.
Totuşi, văzând cum noua construcţie trece exact peste zidul monument, mă mir că a fost aprobată până la urmă:
Toată ideea unor astfel de proiecte este că trebuie să gândeşti mare încă de la bun început. Dacă vrei să schimbi ceva în viaţa urbană a locuitorilor unui oraş trebuie să le oferi mai mult decât limitări urbanistice şi arhitecturale. Mie unul îmi plac oamenii care gândesc mare.
Aş vrea să fie mai mulţi de genul ăsta şi pe la noi…