Pentru mine şi Diana, anul 2009 a fost cred cel mai liniştit din toate punctele de vedere. Tot anul am avut timp să lucrăm doar la proiectele noastre pe termen lung şi în fiecare dimineaţă ne făceam programul pentru ziua în curs. Nu am avut oră de trezire, nu ne-a împiedicat nimic să plecăm în vacanţă oricând am avut chef, nu ne-am gândit că o zi pierdută tolăniţi în pat ne-ar putea da peste cap tot programul viitoarelor şapte luni.
Dar, neanunţat, din a doua zi a anului 2010 totul s-a schimbat. Chiar dacă nici acum nu ne putem face un plan clar pe următoarele două luni din cauza nenumăratelor neprevăzute, nu ne mai permitem să pierdem nici măcar cinci minute doar pentru că nu avem chef să ne sculăm din pat. Nu avem timp să dormim mult, să mâncăm de patru ori pe zi şi nici măcar să ne „documentăm” aiurea pe net.
Într-un fel, am revenit la viaţa mea zbuciumată cu care am fost obişnuit toată viaţa… deşi regret zilele prelungite de creaţie liniştitoare.