Am fost în Italia de mai multe ori. Ţara pizzei şi a spaghetelor. De fiecare dată le-am încercat dar nu au fost pe gustul meu. O singură dată, la un restaurant de pe insula Lido, am comandat o pizza ce s-a dovedit a fi un fel de sandwich gigantic. Nu cred că doar din cauza foamei mi-a plăcut.
Am fost în Anglia. Pe Oxford Street, în Londra, m-am hotărât să-mi cumpăr tradiţionalul fish & chips. A fost un mare bleac rece şi vechi ce a văzut primul coş de gunoi.
Am fost în Turcia. Ţara kebaburilor. Acolo am încercat tot feluri de kebaburi, nici unul asemănător cu celălalt. În franzelă, în lipie, la farfurie. Culmea, doar unul mi-a plăcut, cumpărat de la o rulotă jegoasă de lângă Turnul Alb din Istanbul.
Aşa că de acum voi mânca pizza din România, kebab din Suedia, paste din Spania şi fish & chips… eh, fish & chips nu mai mănânc.
majoritatea mancarurilor traditionale sunt adaptate gusturilor noastre, se folosesc condimente si ingrediente cu care suntem obisnuiti, etc. In plus, pizza in Italia este diferita in fiecare oras, la fel cu Paella se zice ca e de atatea feluri cate orase exista in Spania. Iar mancarea chinezeasca…fii sigur ca cea din China e total diferita de mancarea chinezeasca care se gaseste in Europa…
apropo… pana si la McDonald’s e diferit de la tara la tara