Filmul este unul pur românesc, cu scene lungi şi seci. Nu prea înţeleg cum de a câştigat atâtea premii la festivaluri de film, în special nu înţeleg cum de Mirela Oprişor (soţia) a câştigat cel puţin 4 premii mari, pentru că mie nu mi-a plăcut aproape deloc.
Marţi, după Crăciun începe cu scene de nuditate explicită, cu un bărbat şi amanta lui. Bărbatul este căsătorit de 10 ani şi are o fetiţă destul de mare. El a evitat timp de 6 luni să-i spună nevestei că are o amantă dar întâmplarea face ca acestea să se întâlnească. Conştiinţa îl presează să mărturisească faptul că este îndrăgostit de o alta şi de aici viaţa lor se schimbă. Toată povestea s-ar putea concentra într-un scurtmetraj şi cu toate astea la sfârşit vei spune „doar atât?”. Filmul are câteva deficienţe de scenariu şi de dialog dar are totuşi cel puţin două momente la care nu te aştepţi – atunci când bărbatul decide să-i spună adevărul soţiei şi… sfârşitul.
De lăudat este că filmul a reuşit să nu insereze câini comunitari pe străzi şi nici apartamente de bloc comuniste. Poate reuşim să scăpăm şi noi de clişeele astea prezente în toate filmele româneşti.
cu siguranta asta a apreciat si juriul, tranzitia de la jungla la oras.
mie nu mi se pare cine stie ce, da tinand cont ca e romanesc, merge :))
da, nici mie nu mi-a prea placut dar totusi e un pas inainte pentru filmele romanesti. imaginea super-buna… sonorul inca nu e „lacrima” 😀
Aha.Asa avea si visurat un articol despre filemele romanesti.Ideea e ca strainii cred ca viata taranului proletar e Sf.Cand intri la noi in tara te trezesti cu scene mai ceva decat in filmele romanesti.Certuri,violuri,bataie,mizerie ,saracie,injuraturi,pornografie,sex,nesimtire,etc.Cam asta-i viata intr-o tara mica unde se petrec lucrusoare „mari”.