Taxa de salubritate nu se va mai plăti pentru imobilele nelocuite. Cred. Sper.
Cel puțin ăsta este semnalul din partea Primăriei Sibiu, primind chiar și un document oficial pe tema asta. Conform răspunsului ce l-am primit solicitării mele trimise Primăriei Sibiu pe vremea când era în dezbatere publică Proiectul de hotâre privind stabilirea impozitelor și taxelor locale, precum și a taxelor speciale, pe anul 2021(link aici), prin Regulamentul propus nu se va mai plăti taxa de salubritate pentru imobilele nelocuite. Continuă să citești Taxa de salubritate nu se va mai plăti pentru imobilele nelocuite
2019 a fost un an ce m-a pus la încercare pe toate planurile, anul în care am făcut multe schimbări, anul în care profesional am cam renunțat la tot ce nu îmi făcea mare plăcere și am păstrat doar proiectele în care am crezut. De asta, în 2019 am o listă scurtă de proiecte dar spre care m-am concentrat mai mult decât aș fi făcut-o în mod obișnuit.
Orașul Artiștilor
Orașul Artiștilor (link aici) a rămas principalul proiect cultural, ce mi-a ocupat mai bine de jumătate de an. Câștigul personal din acest proiect a fost faptul că am reușit să trec peste ideea ce mă măcina de câțiva ani încoace și am organizat prima mea expoziție personală, după mai bine de 20 de ani în care nu am mai pus deloc mâna pe pensulă. Și nu am făcut-o doar așa, să fie făcut. Ci am expus în cadrul evenimentului național Noaptea Albă a Galeriilor, alături de sute de artiști foarte cunoscuți și… sub îndrumarea mai mult decât atentă a celui pe care cred că acum pot să îl numesc prieten: Sofian Albert (artist sibian & doctor în arte vizuale). Link aici spre câteva poze realizate la vernisajul expoziției din Pța. Mică din Sibiu, link aici spre un interviu mai amplu despre expoziție și scopul ei.
Școala de Vară de la Rășinari
Tecând prin toate cele trei Școli de Vară ce le organizez în fiecare an la Rășinari, tot cea ce e legată de arta plastică mi-a rămas și anul acesta la suflet.
Bineînțeles, și Școala de vară de fotografie (ce anul acesta a acoperit majoritatea evenimentelor culturale și sportive petrecute la Rășinari) și Școala de Vară de arhitectură (ce, din nou, a îndrumat zeci de elevi rășinăreni spre o cunoaștere mai corectă a patrimoniului construit local) sunt importante dar, așa cum spuneam mai sus, Școala de Vară de Arte Vizuale rămâne preferata mea, anul acesta având un record de înscriși (peste 60 de doritori înscriși în doar o săptămână), cu toții fiind studenți sau absolvenți de facultăți de arte din toată țara. Proiectul a făcut un pas mare în față, mai ales că i-am avut alături și pe îndrumătorii lector univ. dr. Mihai Zgondoiu (artist & curator independent) și Albert Sofian (artist & doctor în arte vizuale).
Cea mai frumoasă terasă din Sibiu
Cu gândul la ultimii cinci ani în care am tot discutat cu colegii de asociație (vorbesc de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu al cărei președinte sunt din 2010) despre acest proiect, am decis că este momentul bun pentru a-l scoate la lumină, în special datorită faptului că în 2019 o piațetă centrală, cu un farmec aparte, a devenit pietonală și urmează a fi acoperită cu terase sezoniere. Piața Huet, pentru că despre ea vorbesc, a fost imboldul muncii noastre de a scoate în față terasele ce trebuie apreciate în Sibiu și, evident, pe cele ce intervin grosolan din punct de vedere vizual asupra clădirilor din Centrul Istoric.
Proiectul „Cea mai frumoasă terasă din Sibiu” (link aici) a avut un rezultat neașteptat de bun, implicând aproape 5.000 de sibieni ce au votat cele mai frumoase terase din Sibiu pe site-ul TurnulSfatului.ro.
Votul, însă, a fost doar o modalitate de a atrage atenția asupra teraselor sezoniere din Sibiu, scopul proiectului fiind realizarea de propuneri de îmbunătățire a Regulamentului local de organizare și funcționare al teraselor sezoniere pe domeniul public sau privat precum și realizarea primilor pași în vederea realizării unui Regulament special pentru Piața Huet, cea de la care a început practic totul (link aici). Mai multe detalii despre proiect și rezultatele lui găsiți aici.
Gala AIOS – decernarea titlului de Ambasador al Sibiului
Proiectul ce reușește an de an să încununeze toată munca noastră, a descoperit și în 2019 un Ambasador al Sibiului ce s-a dovedit a fi un om de nota 1000, pe dna. Maria Moga – Ambasadoare a Sibiului 2019. Detalii și poze găsiți aici.
Un clip video despre Maria Moga, realizat de CBO Films:
Și imagini de la Gala AIOS:
Privind acum în urmă, nici nu au fost puține proiectele din 2019. Și cu siguranță nu sunt nici de nebăgat în seamă 🙂
După cum ştim deja, internetul e un izvor nesecat de oameni puşi pe glume şi miştouri. Iar atunci când dai de un anunţ de genul celui de mai jos, chiar e sămânţă de mişto.
Un tip din Avrig a cumpărat un pat pentru copii dar sfoara cu care îl legase s-a rupt, aşa că l-a pierdut pe drum. Patul a ajuns în mijlocul drumului iar proprietarul a aflat de pierderea lui de pe Facebook. Şi de aici au început miştourile:
Doar că proprietarului patului nu i-a convenit aşa că s-a lăsat cu ameninţări, cu reclamaţii la poliţie şi jigniri aruncate în toate părţile. În viziunea lui, deşi el a pierdut ditamai patul în mijlocul drumului şi nu şi-a dat seama de lucrul ăsta, tot ceilalţi sunt idioţi şi proşti.
Pe lângă asta, omul e ceva lucrător la fabrica Louis Vuitton de pe lângă Sibiu şi, în concepţia lui, asta îi conferă un statut privilegiat ce îi dă dreptul să se considere mai presus faţă de toţi… deşi el a fost în stare să piardă un pat în mijlocul străzii.
Deși la început de 2018 aveam tendința de a renunța la proiectele comunitare, nu m-a lăsat inima să o fac. În schimb, am reușit să mă concentrez pe proiecte ce pot aduce o schimbare pe termen mediu și lung. Cât de mică o fi ea, sunt convins că proiectele asupra cărora m-am concentrat în 2018 pot rămâne în mintea oamenilor.
Înainte de a vi le arăta, vreau să aruncați un ochi și peste raportul AIOS cu activitatea din ultimii ani. Sunt convins că majoritatea nu știți că Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu este implicată și în cercetare, în șantiere arheologice, monitorizarea monumentelor istorice, promovarea Sibiului și organizarea de Școli de Vară. Iată mai jos raportul de activitate. Este stufos dar merită parcurs (click pe imaginea de mai jos):
Orașul Artiștilor, proiectul prin care am reușit să aducem în fața șevaletului zeci de pasionați de artă dar și să ajutăm artiști plastici să câștige bani din ceea ce crează:
Școala de Vară de la Rășinari (de arte plastice, fotografie) în urma căreia am oferit mai multe burse de studiu unor pasionați de artă din toată țara. În urma Școlii de Vară de arhitectură am reușit publicarea și tipărirea a unui Ghid de bune practici în arhitectură, pentru a arăta locuitorilor din Rășinari cum trebuie să își păstreze clădirile tradiționale și ce intervenții pot aduce în vederea reconversiei funcționale:
Gala AIOS prin care am oferit distincția de Ambasadoare a Sibiului dnei Ortrun Rhein, directoarea Centrului Carl Wolff:
Videourile de mai sus au fost realizate de CBO Films.
Promovarea Baschetului în Școli, proiectul prin care, deja de 10 ani, invităm jucătorii profesioniști de la CSU Sibiu să devină antrenori de ocazie pentru elevii claselor III-IV din școlile sibiene:
CSU Fans Magazin, revista suporterilor sibieni ce ajunge în scurt timp la numărul 200. Revista apare neîncetat de 13 sezoane:
Videourile de mai sus au fost realizate de Storytells.
Eu unul sunt mândru de ce am reușit să fac în 2018.
Sper ca 2019 să fie și mai productiv 🙂
Mergând înapoi în timp cu exact trei luni de zile, mă regăsesc printre rafturile de la Leroy Merlin în căutarea de lustre, galerii şi draperii. Într-una din vizitele astea necesare pentru o casă, m-am oprit să admir un colţ destul de interesant aflat la intrarea în magazinul de la Sibiu – cel de recrutări. Probabil că aţi văzut şi voi acei pereţi amenajaţi în jurul a două scaune şi o masă ce te îmbie să îţi depui CV-ul într-o cutie poştală de culoare verde.
În acea după-masă ploioasă de 3 decembrie, am căzut şi eu pradă mirajului de a lucra alături de alţi 87.000 de colegi răspândiţi în întreaga lume. Cum să nu o fac?
Aşa că m-am aşezat frumos pe scaunul pregătit pentru recrutări, am căutat un draft de CV şi am scris: mi-am început activitatea într-un birou de arhitectură în urmă cu mai bine de 10 ani, am propriul birou de arhitectură din 2011, am condus echipa de proiectare pentru un birou olandez de arhitectură ce şi-a deschis sediu şi la Sibiu în plin boom de dezvoltare imobiliară, am coordonat o întreagă echipă de meşteri în amenajarea de muzee, am realizat managementul de proiect pentru nenumărate dezvoltări şi amenajări interioare corporate şi am încheiat cu succes peste 200 de proiecte legate de arhitectură, construcţii…
Şi atât a fost. Am introdus CV-ul în cutia poştală şi ne-am luat la revedere. Cel puţin aşa credeam. De fapt a fost un „adio” fără drept de replică pentru că nu am primit nici un răspuns de la ei până în ziua de azi. Trist 🙂
Nu mă bag eu în scandaluri „de blogosferă”, după ce în urmă cu câţiva ani am fost şi eu atacat în mod gratuit de o „grupare mafiotă” din online (glumiţă! Explic mai jos…) doar aşa, că se poate. Ştiu că de multe ori sunt linşaţi oameni publici de către presă şi/sau bloggeri pentru că lumea e credulă şi nu se documentează iar bloggerii ştiu asta. Nu e cazul aici, nu complotez pe grupuri secrete de Facebook pe cine mai linşez azi virtual. Pur şi simplu cred că Ruxandra are dreptate iar agenţia More than Pub greşeşte enorm denigrând oameni simpli doar pentru a spăla faţa unui doctor „vizionar”.
Pentru cine nu scroll-uieşte în bula potrivită de pe Facebook, agenţia de PR şi comunicare More than Pub a anunţat ieri că îl susţine (pro bono) pe doctorul Burnei, medicul acela care făcea experimente pe copii (lăsând mulţi dintre ei infirmi pe viaţă) şi păstra în frigider, lângă salam, oase şi ţesuturi de copil. E dreptul oricui să îşi spele imaginea dar o agenţie de PR ar trebui să gândească puţin mai mult înainte de a lansa la apă o mizerabilă campanie de denigrare a copiilor schilodiţi de Burnei, campanie în care blogurile şi ONG-urile sunt deservite intereselor unor grupuri mafiote (de aici glumiţa de mai sus… dacă cumva nu v-aţi prins).
În fine, neexplicând suficient de mult cât rău a făcut Burnei (las Casa Jurnalistului să o facă mai bine AICI), astăzi, fiind într-o zi în care am spus câte ceva de bine mai multor agenţii, le-am trimis şi celor de la More than Pub scrisorica de mai jos. Asta pentru că mă tot asaltează oamenii să începem colaborarea cu câteva branduri aflate sub contract cu ei.
Nu mă laud şi nici nu mă bag în seamă, doar vreau să ştie şi alte agenţii cum stă treaba pe aici. Spălaţi faţa oamenilor prin campanii constructive, nu linşând mediatic duşmanul aşa cum vă taie pe voi capul.
De puţine ori mi s-a întâmplat să accept să organizez în paralel două evenimente, mai ales dacă sunt de anvergură. Asta pentru că ultimele săptămâni de coordonare şi organizare îţi mănâncă la propriu toate zilele şi nopţile. Cine a dus la bun sfârşit cel puţin un proiect, ştie despre ce vorbesc.
Nu că nu mi-a fost greu, dar, totuşi, am reuşit să răpesc şi câteva ore libere în cele două zile de weekend. Şi dacă vă uitaţi la pozele de mai jos, veţi înţelege de ce. Anul ăsta au fost implicaţi în organizare şi implementare mai mult de 50 de persoane, majoritatea tineri voluntari.
Dacă în 2014 începeam Zilele Vecinătăţii de unul singur, bezmetic inconştient aruncat în valurile blocării celui mai mare bulevard din Sibiu, după un an deja învăţasem paşii birocratici, în ajutor sărindu-mi câteva braţe de femei şi o mână de voluntari. Anul trecut, însă, am avut inspiraţia de a „crea” un coordonator de voluntari ce, iată, în 2017 a reuşit să ducă în spate mare parte din organizarea festivalului. Mulţumesc, Diana, că îmi eşti alături încă de la începuturile Zilele Vecinătăţii.
E interesant să privești în urmă și să vezi cât de mult ți s-a schimbat viața, chiar dacă nu realizezi asta prea des. Și cât de mult s-a schimbat lumea și felul de comunicare. Retrospectiva anului 2016 are multe linkuri spre Facebook (pentru că acolo am fost mai prezent decât pe blog) iar „articolele” mele nu au mai fost scrise ci filmate.
Anul 2016 a fost un an al schimbărilor brutale în viața mea, de la dezvoltarea a două afaceri care merg bine (TakeaSmile.ro și #mySibiu apartment) până la… viața de burlac. După 16 ani în care ne-am iubit și am trăit unul pentru altul, am decis să încercăm să avem fiecare propria viața, așa cum și-o dorește. Îmi pare rău că nu am reușit să păstrăm decizia asta doar pentru noi și a trebuit să facem totul public dar, câteodată, e mai sănătos să le spui tuturor „vedeți-vă de treabă, asta este decizia noastră” decât să încerci să explici fiecăruia în parte ceva ce… nu interesează.
Cu tot cu schimbările brutale, anul 2016 a fost unul bun care a încercat să clarifice unele lucruri puse în stand-by de ceva vreme.
Iar 2017 va trebui să consolideze ceea ce numim noi viață.
În martie am dat drumul unei noi afaceri: un apartament (aflat în chiar centrul Sibiului) ce îl închiriez în regim hotelier – link spre articolul cu detalii
Luna martie am împachetat-o într-o secundă. Pe zi – link spre articol
Un aprilie cu oameni retardați ce chinuie animalele de la Zoo, mici, fotbal şi culturalizare. Am pus telefonul să filmele agățat de un perete, în mijlocul unei expoziții contemporane. Oamenii au crezut că e exponat – link spre articol
Festivalul Zilele Vecinătății a ajuns la a 3-a ediție, de data asta cu Trupa Maxim și Mikey Haș. Organizat pe o suprafață mult mai mare, cele două zile de festival au scos în stradă mii de locuitori ai cartierului Valea Aurie. Link spre foto – ziua 1, ziua 2.
Iulie a fost luna unor noi… călătorii. Necunoscute.
Prima excursie în Asia, la 8500 km depărtare de casă, am plecat la Hong Kong. Întreaga poveste am adunat-o într-un articol (link aici) iar pozele le găsiți aici. O experiență foarte faină, o civilizație nouă, departe de România.
August 2016
Deși eram despărțiți deja, am sărbătorit împreună 7 ani de căsnicie, promitându-ne că ne vom fi alături ori de câte ori avem nevoie. Fără regrete. Cu respect.
Am donat pentru „Cumințenia Pământului” deși nu am fost de acord cu campania (am scris aici de ce). Campania asta a schimbat destul de multe în mine, odată cu ea am început să fac donații lunare pentru diverse cauze. La fel ca în cazul Cumințeniei, donațiile mele nu sunt de o valoare mare dar, cred, sper, sunt importante și pot aduce o schimbare în bine
După o perioadă de câteva luni în care mulți ochi critici s-au ațintit asupra noastră și și mai multe guri ne-au vorbit pe la spate (pentru că nu înțelegeau situația), am decis să facem public faptul că eu și Diana-Ribana ne-am despărțit. Așa am atras mai multe vorbe dar măcar ne-am ușurat viața și nu a trebuit să mai dăm explicații fiecărui curios în parte. – link eu + link Diana. M-aș bucura ca pe viitor oamenii să cugete puțin înainte de a-și da cu părerea și, mai ales, să se concentreze pe cei apropiați pentru că e mai important ce fac ei decât ce fac ceilalți.
Mini-vacanța de 1 dec. mi-a dat peste cap toate așteptările ce mi le-am făcut la începutul anului cu privire la apartamentul de închiriat în regin hotelier – am scris aici de ce
Decembrie 2016
Mihai Zugravu a strâns în jurul lui 148 de oameni ce au donat și au împachetat cadouri ce au fost donate, de Moș Nicolae, unor copii nevoiași – link
#cei30 Petrecere privată cu lansarea videoclipului Song for Doina… în sala de repetiții DOMINO – link și foto
Am fost pentru prima oară observator independent la alegeri – link spre articol
Am citit pentru prima oară povești copiilor din Târgul de Crăciun din Sibiu 🙂 – link și foto
Am oferit cabina foto TakeaSmile.ro copiilor din Centrul de Plasament de la Orlat, acolo unde 100 de copii s-au distrat alături de Ajungem MARI… cu ajutorul vostru – link cu explicații
În ultimele luni a anului 2016 am regăsit oameni cu care am avut toată viața o legătură specială dar pe care nu i-am mai văzut de foarte mult timp, am cunoscut oameni noi și am încercat să trăiesc noi experiențe. Fără a fugi de nimic, câteodată e important să ieși din zona ta de comfort pentru a-ți da seama ce vrei să faci pe viitor.
Am participat cu cabina foto Take a Smile Photobooth Sibiu la întâlnirea de 10 ani după terminarea liceului a absolvenților 2006 de la Colegiul Național Ghe. Lazăr Sibiu.
Dacă de atelierul de creat povești de la Teatrul Gong și Târgul de Paști de la Sibiu am de spus doar lucruri de bine, din păcate licitația de ouă din cartierul Turnișor s-ar putea să moară în câțiva ani. Deși a fost și anul acesta lume (foarte, foarte puțini români însă), nu s-au licitat ouăle. Organizatorii au încercat să convingă oamenii prezenți să liciteze dar, până la urmă, au vândut chiar și 30 de ouă cu 10 lei pentru a nu merge cu ele înapoi acasă. O tradiție ce își dă ultima suflare. Din păcate.
Am fost la Grădina Zoologică din Sibiu să vedem ce investiții s-au mai făcut. Arată tot mai bine spațiul dar, din păcate, este plin de oameni retardați – părinți ce chinuie animalele şi copii ce îşi arată constant superioritatea speriindu-le.
Apoi am mâncat un mic şi am jucat un fotbal după care ne-am culturalizat cu o expoziție la care am făcut un mic experiment: am pus telefonul să filmeze agățat de un perete. Multă lume a crezut că-i exponat 🙂
Pe seară am fost şi la teatru.
Grădin Zoologica: 3 lei biletul de instrare, 2 lei redus.
Expo: „Spațiu în tranziție” al Grupului Nostru, la Welt Kultur
Teatru: „Furtuna” în regia Alinei Hiristea, la Teatrul Gong Sibiu –
M-am ținut de filmat aproape zilnic (pentru cine nu știe, mi-am propus să filmez câte o secundă din fiecare zi a vieții mele. Detalii aici: http://cemerita.ro/o-secunda-pe-zi).
În câteva zile am uitat să filmez așa că am completat cu poze… dar voi vă prefaceți că nu observați, ok? 🙂
Nu-i așa că și vouă vi s-a întâmplat la sfârșit de an să vă uitați în urmă și să nu vă aduceți aminte prea bine prin ce ați trecut în ultimele 365 de zile? Anul 2015 a trecut pentru mine ca săgeata. Deși am făcut câteva lucruri importante care ar fi trebuit să-mi dea satisfacția unui an împlinit, mi s-au șters din memorie lucrurile simple făcute zi de zi, tocmai acele lucruri pentru care ar trebui să trăim.
Inspirat de Pandutzu, după o idee www.1secondeveryday.com, am zis să încerc și eu să filmez câte o secundă pe zi pentru a-mi aminti mai ușor anii ce trec. E drept, mi-a fost greu la început, ba am și uitat să filmez în câteva zile, dar m-a amuzat rezultatul din primele două luni ale anului 2016 așa că m-am decis să vă arăt și vouă… o secundă pe zi din viața mea.
Prima mea intenţie era să public un singur articol foto cu evenimentele din Sibiul anului 2015, incluzând şi proiectele Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu al cărei preşedinte sunt. Dar n-a fost loc de atâta imagine, anul 2015 fiind unul efectiv exploziv, cu nenumărate evenimente ce le-am organizat alături de AIOS aşa că am luat decizia înţeleaptă de a-i oferi un întreg articol doar asociaţiei. Pentru că merită! Şi asta nu va fi tot… mai am o surpriză pentru voi săptămânile următoare 🙂
Mulţumesc colegilor pentru tot acest an în care am reuşit să ducem cu succes la capăt unele dintre cele mai dificile proiecte de până acum ale AIOS. Acestea fiind spuse, îmi trag puţin sufletul pentru că de săptămâna viitoare începem să punem pe hârtie următoarele evenimente ce le vom organiza în 2016.
Deși ne-am depărtat puțin în ultimul an, gândurile mele au fost în permanență ațintite spre tine, blogul meu drag 🙂 Cam așa ar putea suna introducerea scrisorii de sfârșit de an adresată vechiului meu prieten, blogul, și vouă, bunilor mei cititori.
Un an 2015 super-plin în care mi-am dat seama mai mult ca oricând că nu le pot face pe toate. Din lipsă de timp, trebuie să învăț să prioritizez activitățile ce întrunesc cel mai bine cele două cereri ale mele: să fie pe „placul meu” și să îmi aducă un câștig (material ori moral). Eh, din cauza asta blogul și-a găsit mai greu loc în agenda mea deși rămâne în topul lucrurilor ce trebuie păstrate cu prisosință.
Dar haideți să recapitulăm cum s-a văzut 2015 al meu, prin „ochiul blogului”:
Câteva statistici
Sunteți 30% din București, 11% Sibiu dar și din Cluj și Timișoara, Iași, Brașov…
44% dintre voi ați citit articolele mele de pe mobil
33,5% 25-34 ani; 27,5% 18-24 ani; 28% 35-54 ani
54,15% sunteți bărbați
Cele mai citite articole în 2015… nescrise în 2015
Fotograful preşedintelui. – un text despre cum am văzut cu proprii ochi un copil devotat dezvoltându-se până când a devenit fotograful președintelui. Și despre cum poți trăi alături de el uimirea și bucuriile aduse de o astfel de recunoaștere
De azi, ne promovam cu brandul de tara alaturi. – cel mai vechi proiect în care am fost implicat în AIOS a devenit primul proiect din Romînia dezvoltat de către bloggeri ce a primit recunoașterea supremă – dreptul de a folosi în promovare frunza lu’ Udrea.
Federaţia TransylvaNET – parteneri pentru patrimoniu – după multe luni mulți ani, am pus și eu umărul la constituirea unei federații regionale ce sper că va face treabă bună pe viitor în domeniul protejării patrimoniului
Noiembrie 2015
Ce cer eu ieşind în stradă: – pentru prima oară în viață, m-am alăturat și eu unor proteste de stradă. Nu s+a întâmplat nimic notabil, doar s-a schimbat un sistem 🙂
Gata, de câteva zile pot spune că într-adevăr TakeaSmile.ro este cea mai tare cabină foto din Sibiu. Și nu doar pentru că este a mea 🙂 ci pentru că avem aparate profi, accesorii personalizate, ecran verde ce-l folosim ca fundal și… multe idei.
Mă bucur că în echipa TakeaSmile.ro am reușit să atrag doar oameni profi ce știu ce fac și pe care te toți baza. Fiecare în parte va ajuta la menținerea TakeaSmile.ro pe primul loc în domeniu cel puțin în zona Sibiu-Alba-Hunedoara-Vâlcea.
Ne pregătim de zori pentru petrecerile de Crăciun, perioadă în care simt că vom avea atât de mult de lucru încât ni se va termina hârtia foto și bateria la aparatele foto. Aștept să ajung și la evenimentele organizate de voi așa că anunțați-mă dacă organizați în perioada următoare o petrecere de firmă, aniversare, nuntă, botez, bal ori vreo campanie publicitară unde lansați un produs nou sau încercați să vă promovați serviciile într-un mod super atractiv și catchy.
Închiriază cabina foto în Sibiu pentru că:
TakeaSmile.ro oferă design al fotografiilor personalizat de către un grafician profesionist;
accesoriile sunt realizate special pentru fiecare eveniment în parte pentru a se integra perfect în tematică;
avem om profi ce se ocupă de tot ce înseamnă online deci va avea grijă și de fotografiile voastre pentru a apărea pe net doar ce trebuie;
oferim asistență profi de branding și management de proiect tocmai pentru ca serviciul nostru să se integreze perfect în eveniment
Să ne meargă bine! Asta îmi doresc cu noua noastră cabină foto.
Text publicat în revista „CSU Fans Magazin„, număr aniversar 150, sezonul X.
Implică-te! Devino galben-albastru.
În urmă cu, probabil, 17 ani, pe vremea când nu existau Facebook, site-uri ori adrese de e-mail la instituţiile oficiale, am prins drogul CSU Sibiu. Copil fiind, îl însoţeam pe fratele meu mai mare în galeria fanilor baschetului sibian, întreg cartierul în care locuiam devenind în perioada aia iubitor de baschet dat fiind faptul că şeful galeriei de atunci şi de acum locuia la doar două scări depărtare de mine.
Norocul meu a făcut ca în 1999 echipa să obţină cel de-al doilea titlu din istoria clubului. Gustul victoriei a fost atât de dulce încât zi şi noapte visam galben-albastru, culorile clubului.
Am început încet-încet să mă implic în fenomen. De la pictatul de bannere până la organizarea deplasărilor galeriei la meciurile din ţară. Atunci am făcut şi primul site şi forum al suporterilor sibieni, o chestie destul de greu accesibilă dar suficient de liberă pentru a forma un nucleu de fani cu iniţiativă.
Nu eram cunoscut ca fan al baschetului, nu aveam legătură cu nimeni din vechea gardă de suporteri dar voiam să fac ceva nou. De la o simplă dorinţă şi o iniţiativă modestă s-a ajuns ca tocmai un forum al suporterilor să dea naştere la ceea ce noi şi întreaga Românie cunoaşte acum drept Asociaţia “Al 6-lea jucător”, asociaţie care a reuşit pe parcursul a 10 ani de zile să realizeze mai mult decât probabil visa cineva – un record mondial, promovarea baschetului în şcoli şi, bineînteles, această revistă pe care tu o răsfoieşti acum.
În sângele fiecăruia dintre noi clocoteşte dorinţa de a lua iniţiativă, nevoia de a ajuta echipa, culorile, suporterii. Ceea ce îţi propun eu ţie este să acţionezi. Fiecare gând, fiecare iniţiativă vor strânge în jurul lor alţi şi alţi suporteri. Cere ajutorul Asociaţiei, realizează proiecte, fii voluntar.