Nu e cretin să fii Aurelia Truică?


Cutreierând, într-o seară, străduţele pietruite din Porec (Croaţia), am ajuns întâmplător în faţa unei clădiri dinspre care emana un miros greu de suportat. Ceva combinaţie de animale ude, nespălate şi miros de fecale.

Era casa unui iubitor de animale ce şi-a ridicat un adevărat altar pentru pisici. El stătea în curte, pe întuneric, înconjurat de vreo 20 de pisici care mai de care mai blănoasă, cărora le-a pus un fundal sonor exact cum sunt fundalurile sonore cu ape curgătoare menite să te relaxeze. Din câte îmi dau seama, era ceva muzică pentru a le face pe pisici mai fericite. Gardul clădirii (frumos, ca de biserică) era plin de pancarte şi picturi ce ridicau în slăvi patrupedele iar curte era plină de gunoaie, pisici, păr de pisică şi excremente. De aici şi mirosul îngrozitor.

Toate astea erau în plin centrul oraşului, într-o zonă cu densitate de populaţie mare şi multe geamuri de vecini îndreptate spre curtea cu pricina.

Şi de aici şi întrebarea mea: până unde poate merge dragostea pentru animale? Nu e exagerat să iubeşti mai mult animalele decât oamenii? Nu e cretin să fii Aurelia Truică?

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA


3 comentarii la „Nu e cretin să fii Aurelia Truică?”

  1. De acord cu tine!
    Trebuie spus pentru ca nepasarea este incriminatorie!
    Sunt sigur ca mai multi au citit acest text, dar au trecut mai departe.

  2. N-are nici o legatura cu dragostea pentru animale si nici nu e. E soneala, pur si simplu. Protectia Animalelor exista pe acolo?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.