Prietenii si familia intotdeauna te mint in cazul in care considera ca adevarul te-ar putea durea sau supara. Iti expun doar partea roza a problemei si, dupa caz, toata situatia primeste noi proportii, noi evenimente si, de ce nu, noi personaje. Si totul, pentru binele tau.
Noi, in aceste situatii, ne iertam prietenii mai usor. Minciunile minore zilnice din partea prietenilor sunt trecute cu vederea. Daca iti poate demonstra si ca adevarul te-ar fi suparat sau durut, ajungi si sa te gandesti ca tine la tine.
Dar ce ne facem atunci cand prietenii profita de acest statut? Ce ne facem in momentul in care un prieten te minte cu buna stiinta, chiar daca acest lucru nu il face pentru (asa-zis) binele tau? Faptul ca este iertat mai usor ii da dreptul sa te minta?