Puţin despre Momo şi timpul pierdut la FITS 2012


Copii ce dau clasă multor oameni mari. Copii ce simt teatrul şi care au fost actori în toată firea timp de o oră, ieri, la Teatrul Gong de la Sibiu. Copii ce au oferit emoţii şi lacrimi unor corpuri de peste 90 de kile. Ce m-au ţinut cu zâmbetul pe buze pe toată durata spectacolului.

Nu exagerez când spun că locul lor a fost aici, meritau să fie pe scena mare a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Au povestit prin mişcări şi cuvinte tot ce nu reuşim noi să înţelegem o viaţă întreagă. Momo mi-a spus despre strania poveste a hoţilor de timp şi a copilului ce le-a redat oamenilor timpul furat de către oamenii gri, agenţii de la Banca de Timp. „Momo„, în regia lui Lenuş Moraru, e dovada că teatru se poate face şi cu copii. Atelierul de teatru al Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Botoşani a năvălit peste sufletele noastre cu inocenţa copiilor-actori şi a făcut o sală întreagă să plângă de emoţie cu lacrimi adevărate. Felicitări!

Timpul ne are. Unii oameni îl aud, alţii îl simt, dar nimeni nu poate spune ce este el cu adevărat. Noi avem doar puterea de a-l măsura, de a-l contempla tacit şi de a-i da valoare.


5 comentarii la „Puţin despre Momo şi timpul pierdut la FITS 2012”

Dă-i un răspuns lui Cociurca Irina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.