Radio Goga, let there be rock n' roll, baby!

Pe culoarele Colegiului Octavian Goga din Sibiu răsună în fiecare pauză muzică. Muzică bună, muzică rock. O boxă mare, cocoţată aproape de tavan, şterge praful de pe acordurile muzicii ce odată se asculta mai mult ca Lady Gaga şi Justien Bieber. Au trecut 16 generaţii prin încăperea mică de la etaj care, la început cu casete iar acum cu un mixer şi un calculator vechi, dă muzică bună în fiecare pauză.

Citiţi rândurile de mai jos, o să vă placă:

Radioul din Goga. Să fi fost anul 1996 … Am promovat examenul de admitere. Eram la Filologie. Clasa A. Octavian Goga. Dacă nu mă înşel, „Radio Goga” a început să fiinţeze în anul următor. Într-o încăpere mică. Dacă nu mă înşel, funcţionează şi acum în acelaşi spaţiu. Evident că ne strângeam în jurul uşii, pe hol, la pauză. Mult aşteptata pauză! Se cânta şi cu chitara. Era aglomerat. Nu se auzea prea bine… dar nu despre asta era vorba. Evident că toţi am fi dorit să fim în încăperea respectivă. Cu câteva postere, dar cu multe casete!

Despre dirigu’, cum îmi place mie să îl alint, d-nul profesor Achim Stoian… aş avea prea multe să spun. Recunosc cu cea mai mare sinceritate că este unul dintre puţinii oameni care m-au înţeles şi m-au ajutat. Este pentru mine un om excepţional. Excepţional de bun. S-a implicat şi ştiu că se implică şi acum în tot ceea ce ţine de elevii lui. Este un om dedicat profesiei sale. Un om cu vocaţie. Faptul că se ocupă, în prezent, de „Radio Goga” nu mă surprinde. Este genul de om cu suflet tânăr şi deschis, comunicativ, pozitiv. Am râs mult cu dirigu meu. Dragul meu dirig!

Raluca Lazăr, absolventă

Pe vremea mea (asa incep toate povestile din liceu, nu?)… sunetul care razbatea din incinta Radio Goga era mai asteptat decat soneria… cu primele acorduri parca toate fetele se inveseleau. Era minunat momentul in care ajungeai la scoala de dimineata si forfota generala se desfasura pe acorduri rock (atunci totul era rock). Am avut norocul sa am clasa chiar langa radio iar prietena mea sa fie un fel de DJ, Deci muuulte evenimente se intamplau in incinta radio.

Din punct de vedere muzical nu pot spune ca m-a influentat in vreun fel dar ma bucuram de fiecare data cand auzeam „Ani de liceu” pe holurile scolii si ma amuzam teribil de fiecare data cand in difuzoare urla tare „Another brick in the wall – Pink Floyd „, cu siguranta cineva avusese o ora grea sau o teza nereusita.
Si iarna ne adunam toti pe langa caloriferele din hol si cantam, ne amuzam, mai si dansam… Radio Goga a fost ca o coloana sonora a liceului !

Maria Jibleanu, absolventă în anul 2007

Radioul a început ca parte a unui proiect multimedia conturat prin 1995 și realizat din 1996- 1997, urmând să cuprindă și o revistă școlară (care n-a supraviețuit) și alte activități din aceeași arie. A fost înființat pentru: a se putea exprima tinerii prin muzică; a-și asuma răspunderi privitoare la gusturile lor și ale celorlalți; a participa la o acțiune constantă, nemotivată economic; a realiza o alternativă la cenușiul liceului din anii ’90; a educa, simțindu-se bine.

Am început cu un pick-up folosit ca amplificator, am trecut la stații second hand și am ajuns la boxe și stații noi. Au contribuit financiar elevii, comitetul de părinți, sponsori punctuali iar conducerea școlii a înțeles că e un proiect rezonabil și util (deși enervant uneori). Sfera muzicală e rock- pop…, în funcție de elevi și context (evităm subcultura). Elevii implicați au câte o zi alocată, pentru care se străduiesc să o împlinească.
Cei care au trecut pe aici (Radio Goga) sunt oameni care-și asumă existența, au capacitatea de a comunica deschis, sunt uniți între ei prin frumusețea transcendentă a muzicii. Ei trec pe la liceu și apreciază anii de aici.

Achim Stoian, omul din spatele Radio Goga.

De remarcat cât de mult pune amprenta pe viaţa de licean un simplu detaliu – înlocuirea pauzelor monotone cu nişte pauze fericite.