Radioul nostru, stăpânul nostru


Vineri am primit un telefon:

Eu: Alo?!?
Voce: Bună, am numărul tău de la X. Ţi-am scris un mail la care nu am primit răspuns şi am tot aşteptat…
Eu: Dar cine… [întrerupt]
Voce: Lasă-mă să vorbesc, că dacă tot te-am găsit la telefon măcar acum să vorbim.
Eu: Dar… [întrerupt]
Voce: Sunt Y de la Radio bla bla. Am tot aşteptat să trimiţi răspuns la mail sau să mă suni că ţi-am scris şi numărul meu acolo. Vreau să-ţi iau azi un interviu în direct la radio.
Eu: Bine, dar… [întrerupt din nou]
Voce: Dar mă laşi să vorbesc? Să-ţi spun tot ce am de zis! Bla, bla…

Ceva parcă nu-i în regulă. Aşa trebuie să decurgă un interviu?


3 comentarii la „Radioul nostru, stăpânul nostru”

  1. Curios, cu mine a vorbit frumos.
    Si-o fi dat seama de gafa cu tine? Sau s-a mai calmat?

    Oricum, in timpul interviului m-au mai intrerupt si pe mine, fara sa exagereze insa. Trebuiau, probabil, sa se incadreze in timpul alocat si n-aveau timp sa stea dupa ardeleanul din mine 😀

  2. Pingback: Apropos de presari… | Ce merită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.