Dacă am ştiut vreodată ce înseamnă sau dacă părinţii noştri l-au cunoscut vreodată, trebuie să ne reamintim respectul. Dacă nu l-am mai pus în faptă din vremuri istorice, iar generaţiile care îl ştiau pe de rost s-au stins, trebuie să-l reînvăţăm.
Nu cred că există altă şansă pentru România.
În fiecare scară de bloc, cel puţin unul dintre locatari dă muzica la maxim în toiul nopţii. Cel puţin un bărbat aflat la criza celor 40 de ani îşi bate nevasta. Cel puţin un puşti de şcoală generală trânteşte în fiecare zi uşa de la lift, chiar lângă apartamentul bătrânei paralizate. Cel puţin o casnică urlă către copiii ei pe geam, în toiul amiezii, să-i cumpere ţigări de la chioşcul de peste drum.
În fiecare zi, în Sibiu, cel puţin un şofer parchează pe trotuar şi blochează intrarea/ieşirea dintr-o curte. Altul aruncă pet-ul de cola pe geam. Altul depăşeşte riscant, încât şoferii din jurul lui rămân împietriţi de frică. Cel puţin un şofer trece pe roşu la semafor, în spatele coloanei care a apucat să plece pe verde. Cel puţin un pieton traversează prin loc nepermis.
În fiecare instituţie publică, cel puţin un funcţionar răspunde acru, deşi cel aflat dincolo de sticla aburită îi zâmbeşte. Cel puţin un cetăţean este nemulţumit de unul dintre funcţionari şi îi reproşează meschin: „tu eşti plătit din banii mei!”.
În fiecare supermarket, cel puţin o casieră este în primele zile de muncă şi greşeşte calculele, iar cel puţin unul dintre clienţi îi reproşează că-i mănâncă timpul, banii şi nervii.
În fiecare şcoală, cel puţin un elev râde de profesoara lui prea grasă sau prea tânără. Cel puţin un profesor îşi face elevul „prost”, „cap sec” sau „minte pătrată”.
Cu fiecare contract, cel puţin una dintre părţi se va gândi cum să tragă mai mult pe spuza ei.
În fiecare şantier, cel puţin un muncitor va fura cel puţin o cărămidă. Şeful de şantier va intra cu cel puţin un metru în plus pe domeniul public decât a fost autorizat. După terminarea construcţiei, muncitorii vor lăsa în urmă cel puţin un morman de moloz.
Într-o emfatică lipsă de respect, cu împlinirea de a fi cu o secundă „deasupra” celorlalţi, ne mândrim cu acţiunile de care oamenii civilizaţi se ruşinează.
Adela Mohanu, www.sibianulonline.ro