Salutari din aglomeratul Istanbul

Postat in: 03/10/2012

E el aglomerat dar imi place atat de mult incat o sa ma intorc ori de cate ori am ocazia. La ultima vizita l-am cunoscut intrand prin gara si locuind foarte aproape de tot ce urma sa vizitez in zilele petrecute la Istanbul. De data asta insa am de-a face si cu transportul in comun si nu e chiar usor. Dar hai s-o iau cu inceputul:

Pentru ca avionul TK1042 Turkish Airlines decola de pe Otopeni la 6:10 dimineata, am luat-o la goana spre Bucuresti inca de la miezul noptii. Aeroportul Otopeni ne-a primit cu mult prea multi paznici de la firme private si cu la fel de mult curent si frig. Dar am decolat fara probleme.

Cele 65 de minute de zbor nu mi-au lasat loc si de putin somn, stewardezele servind masa pe repede inainte. Nu stiam ce ne asteapta asa ca am fost putin surprins sa primim micul dejun la bord. Parca dupa un program riguros, imediat ce stewardezele au parcat ultimul carucior cu bunataturi, capitanul aeronavei a si anuntat faptul ca trebuie sa aterizam pe Aeroportul Ataturk.

Pentru ca in Turcia intri doar cu pasaportul in mana, am avut putine emotii la intrarea in tara pentru ca vamesul nu intelegea de ce pe pasaportul temporar al Dianei nu exista vize. Ca si cum nu exista niciodata o prima excursie. In fine, vazand ca are partener de calatorie a lasat-o sa calce pe pamant Istanbul-icesc dezvirginand pasaportul cu stampila de Turcia.

Transferul de la aeroport la hotel a fost unul stresant de care nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte. In aeroport am schimbat 10 euro, atatia doar cati ni s-a spus ca sunt suficienti pentru a ajunge cu metroul la hotel si asta pentru ca toti au spus sa ne ferim de cursul de schimb deloc avantajos din aeroport. Supriza a venit atunci cand ne-am dat seama ca la Istanbul trebuie sa-ti cumperi bilet de fiecare data cand schimbi linia de metrou asa ca ne-am trezit intr-un loc care nu stiam prea bine unde este, fara posibilitatea de a inainta pe linii, fara bani, fara speranta. Legaturi am fi avut chiar si cu autobuzele alea mici si ciudate ale lor dar nimic nu se rezolva fara bani nici macar la Istanbul. Asa ca am luat-o la pas cu bagajele dupa noi.

Ajunsi intr-un sfarsit la hotelul Diamond City, ne-a primit un receptioner mult prea ospitalier care dupa doar 2 minute ma striga pe holuri Tudor ma’ brother si ma intreba „Ce faci?”. „Bine”. Ce faci? Bine, se intreba si isi raspundea tot el intr-o romana aproximativa. Hotelul ce se lauda cu 4 stele la Turcia dar nicidecum mai mult de 3 (chiar 3 stele cu un minus mare) la Romania arata in poze mult mai bine decat pe teren. Dar era de asteptat ca pe site-ul lor facut probabil prin 1900 toamna sa nu apara si poze cu clanta rupta de la baie, dusul aproape nefunctional, peretii muult prea subtiri si mirosul ciudatel din camera. In rest, toate bune.

Dar abia de acum incepea de fapt distractia.

Harti gratuite pentru turisti nu exista in tot orasul iar cele cu transportul in comun cuprind doar metrourile. Mini-autobuzele galbene specifice Istanbulului nu au nici macar numere asa ca depinde doar de norocul tau daca nimeresti in vreunul iar acel vreunul sa fie si cel corect. Vrand sa ajungem la Taksim (centrul modern al orasului), ne-am pus pe asteptat autobuzu 32C intr-o statie ce ne-a iesit in cale. Nu stiam daca era cea corecta pentru ca nimic nu anunta ce autobuze trec pe acolo. Pana la urma ne-am urcat intr-un 32T care ducea in acelasi loc. Bilete nu aveam asa ca soferul l-a luat de maneca pe un calator care si-a consumat o calatorie pentru noi, in schimb revenindu-i 2 lire turcesti iar alte 2 lire bagandu-si soferul in buzunar. Si ce sofer… cartofi daca am duce nu am conduce in asa hal. Frane bruste, curbe periculoase si viteze nebunesti printre masini si pietoni. Nebunie intr-un trafic si mai nebun.

Bucurestenii nu ar rezista in traficul din Istanbul. Drumurile cu cel mult 3 benzi/sens sunt supraaglomerate pentru un oras cu aproape 19 milioane de locuitori (adica atatia cat are intreaga Romania noastra).

Si ca de sfarsit, o poza cu bataturile Dianei dupa prima zi de umblat prin Istanbul 🙂

Comentarii

comentarii

4 Responses to “Salutari din aglomeratul Istanbul”

  1. Flaviu Răspunde

    In Istanbul am avut parte de cea mai proasta cazare posibila. O sa ma intorc cu mare drag in Istanbul, da la acel hostel nici daca ma platesc ei nu o sa mai stau. Have fun!

Nu-ti fie frica! Comenteaza: