Ne-am întâlnit cu Nunu în Orăştie, acolo de unde şi-a luat din service maşina cu care face zilnic drumul până la Sarmisegetusa Regia. Ne-a pus scurt în temă şi am plecat într-un raliu pe drumul de pământ şi piatră, până sus la cetate. Am făcut un mic popas la crâşma dacilor de unde şi-a încărcat Dacia cu saci plini cu pâine şi cartofi, mâncarea ce-o mănâncă timp de trei săptămâni arheologii ce sapă după rămâşiţe.
La 1200 m. altitudine, la sanctuare, Nunu ne-a prezentat cu mult suflet fiecare piatră, fiecare legendă şi câteva întâmplări bune şi rele din ultimii ani de când Sarmisegetusa Regia este a doua lui casă. Un lucru e cert, interesul pentru capitala dacilor este aproape inexistent. Dacă nu ar fi fost un om ca Nunu care să se bată chiar şi cu pumnii pentru Sarmisegetusa, e posibil ca până azi să se fi uitat de sanctuarele construite în sec. II-III î.Hr, din singura cetate neocupată de romani. Sunt multe necunoscute, teorii sunt atâtea câţi istorici există dar nu puteam să nu remarc câteva lucruri uimitoare: sanctuarul mare rotund se aseamănă izbitor cu cel de la Stonehenge iar soarele de andezit aminteşte de calendarul Maya, ceea ne pune puţin pe gânduri.
Nu există taxă de vizitare, nici de fotografiat sau filmat. Există însă multe legende şi spirite.
Poze şi comentarii:
Dacia lui Nunu care a întrecut în concurs chiar şi Reanault-urile 4×4. Plină ochi cu saci cu mâncare
Pe drumul până la cetate trebuie să ai răbdare şi suspensii bune
Intrarea în cetate prin poarta de vest, acolo unde de obicei sunt ancorate corturile turiştilor
Până şi pădurarii se semnează pe zidurile cetăţii
… cu care turiştii se trag în poză
Drumul contemporan spre sanctuare…
… şi drumul pavat de daci spre aceleaşi sanctuare
Trecem prin pădure, pe lângă murus dacicus, zidurile dacice
până ajungem la descoperirile arheologice
Corturile arheologilor mi-au adus aminte de săpăturile mele de la Capidava. Condiţiile erau eproximativ aceleaşi
Nunu ne explică o teorie a semnificaţiei repetării de 30 de ori a aceluiaş ciclu de 7 pietre
Stâlpii de lemn au fost aşezaţi după descoperirea sanctuarului. Aici se strând cei ce beau urină pentru purificare şi cei ce fac sacrificii şi incantaţii.
Grupurile astea de „supuşi spirituali” mai iau câte o bucată de piatră în gură… pentru noroc
Pe discul solar se făceau sacrificiile umane în vremea dacilor. Acum „virginele” meditează nud pe el, pentru a le penetra…. zeul soare
Sanctuare de andezit patrulatere
În lipsă de pază umană, şi un câine poate da alarma în caz de nevoie
Nunu explicând cum „oul” ne poate arăta noaptea foarte clar mişcarea planetelor
Sanctuarul mare de calcar… acum şi de beton şi piatră de râu
Ai observat ca Nunu e detinator de record mondial, da? 😀
@brylu
…sibian detinator de record mondial 🙂