Să spunem că eşti un copil adoptat. Cel mai mic dintre cei 3 fii adoptaţi de o familie. Ajungi să trăieşti cu tatăl tău până în ultimele secunde ale vieţii lui. Nu vrea să meargă la doctor aşa că îl îngrijeşti tu, îl ajuţi să meargă la budă şi să mănânce până, practic, îţi moare în braţe. Iar medicii ajunşi la faţa locului nu pot face altceva decât să-i declare decesul şi să te întrebe:
Eşti sigur că acesta e tatăl tău?
Mort la 74 de ani, Billy Tipton, tatăl tău de-o viaţă, este de fapt femeie. Şi toată viaţa a fost femeie, tu nu eşti adoptat cu acte în regulă şi părinţii tăi sunt căsătoriţi prin fals. Femeia alături de care a stat 20 de ani spune că nici măcar ea nu ştia de secretul lui Billy Tipton, cântăreţul de jazz de la sfârşitul anilor ’50. Hai măi, mă laşi, cine poate să creadă că o soţie nu ştie sexul soţului? În schimb, eu, unul, nu ştiu ce aş fi făcut în locul fiilor lui. Au pierdut şi jumate din moştenire din cauza cheltuielilor pentru controale cu privire la adevăraţii moştenitori. Ei, de fapt, nu erau copiii legitimi ai jazz-manului.
Şi uite aşa, viaţa unui simplu cântăreţ de jazz devine interesantă şi… „ciudată” o fi cuvântul?