Care-i nebunul care a promis august luna lui cuptor?

Niciodata dar niciodata nu mi-am programat concediul in luna august. Mai ca saracii… ba in octombrie, ba in septembrie iar anul trecut l-am avut in iulie. Intotdeauna a fost vreme buna, peisaje frumoase, calatorii linistitoare.

In 2014, insa, meteorologii ne-au promis un an canicular, un august al lui cuptor de care trebuie sa fugim nemijlocit. Ascultandu-i cu temere, ne-am spus in urma cu vreo 4 luni ca e de preferat sa ne prajim pe plaja altora decat sa ne coacem la noi in casa… asa ca am rezervat biletele de avion cu destinatia Italia si Croatia. Ca deh, daca tot mergem in august in concediu asa cum fac oamenii cu bani, macar sa ne lafaim si noi timp de doua saptamani prin tari straine.

Si-am plecat. Doar ca… doar doua zile au fost cu ceva soare bun de plaja, in rest, a aratat cam asa:


Oare ce fac oamenii in concediile cu ploaie?

Sibiu îşi spală rufele în public. La fel şi Veneţia :)

SONY DSC

Vă şochează poza de mai sus, nu-i aşa? De ce naiba şi-au pus oamenii hainele la uscat în mijlocul oraşului? Ne facem de ruşine în faţa turiştilor că ne spălăm uscăm hainele în public.

Eh, prin alte părţi nu e chiar aşa ruşinoasă practica asta. Vedeţi la travelgirls.ro câţi alţii mult mai vestici fac lucrul ăsta şi nu se ruşinează deloc. Eu chiar caut haine la uscat prin locurile prin care merg deci ar putea deveni o atracţie turistică şi la Sibiu.

La Veneţia, de exemplu, există un cartier unde e recomandat să-ţi pui chiloţii la uscat în văzul tuturor. De fiecare dată când ajung la Veneţia trec şi pe Calle Colonne apoi mă afund pe străduţele cartierului unde odată trăiau coloniştii. Aici toţi locuitorii trebuie să-şi arate hainele, fie că au spălat în ziua aia, fie că nu. Primăria Veneţiei recomandă locuitorilor să păstreze aspectul cartierului de acum câteva sute de ani şi asta este o atracţie turistică aproape romantică 🙂 Poza de mai jos am făcut-o în 2008.

haine la uscat_2

Vedeţi harta cu zona din Veneţia despre care vorbesc şi mai multe poze cu haine puse la uscat în văzul lumii.

Nu m-ar deranja deloc un astfel de mini-cartier în centrul oraşului Sibiu, poate chiar pe Pasajul Scărilor. Dar nu cred că vom vedea o aşa atracţie prea curând, poza de la începutul articolului e făcută pe platoul de filmare de la reclama Dacia Lodgy.

Florenţa, oraşul în care mă voi întoarce. Cândva…

În urmă cu 9 ani ieşeam pentru prima oară din ţară. Eram invitat de către Romualdo Del Bianco (Foundation) la un schimb de experienţe în domeniul restaurării în arhitectură alături de încă câţiva români şi tot atâţia polonezi. Ţin minte drumul ăla de 24 de ore cu Atlassib de parcă ieri s-a întâmplat. Mai ales cel de întoarcere când, la graniţa de ieşire din Slovenia, am stat câteva ceasuri bune pentru că grupul nostru nu a vrut să plătească 10 euro de căciulă pentru a da mită vameşilor. Ne-au controlat nesimţiţii prin bagaje până când un pasager a cedat şi a scos din portofel banii de eliberare.

Unknown

Întâmplări de genul ăsta am trăit mulţi dintre noi. Am uitat uşor cum kilometri de tiruri aşteptau să fie controlate la ieşirea din România spre Vest. Ne e foarte uşor să spunem acum că nu ne trebuie Schengen, uitând umilinţele la care eram supuşi de fiecare dată când voiam să mergem în concedii. Ne este bine şi cald acum şi nu ne pasă că exportăm majoritar rebuturi. Uitându-mă în jur, observ că mi-au plecat din ţară tot cei ce nu au reuşit să facă mare lucru pe aici. Au fugit căutând covrigul din coada câinelui. Majoritatea nu l-au găsit dar s-au transformat peste noapte în europeni. Unii muncesc în zona de jos a economiei, alţii stau şi-o freacă, cu foarte puţini m-aş putea mândri. Şi… în condiţiile astea… cum putem cere să fim respectaţi?

Sibiu trebuie să fie The Best City to Visit 2013! 🙂

Acum să ajung la subiectul ce voiam să-l ating pentru că m-am pierdut prin amintiri 😛

Astăzi se termină runda trei din concursul ce desemnează The Best City to Visit 2013. De data asta am zdrobit Florenţa cu peste 90% din voturi (în momentul în care scriu articolul avem 160 de voturi în condiţiile în care, din cele 32 oraşe rămase în concurs, doar Lisabona şi Bucureşti mai au peste 50 de voturi). Se pare că va fi rândul Parisului (oraş ce l-am vizitat de două ori dar care nu m-a dat pe spate) unde trebuie să pornim din nou maşinăria de vot.

Concluziile articolului: Florenţa e un oraş ce merită vizitat; Schengen-ul trebuie să fie un obiectiv important pentru România; Sibiu va fi The Best City to Visit în 2013.

Vacanţa Secretă. Filmul.

Pentru ca să ne mai aducem puţin aminte de zilele călduroase petrecute la Roma în Vacanţa Secretă şi să le mulţumim încă o dată celor de la Fly.ro, aruncăm în online filmul care rezumă în doar câteva minute o excursie într-o capitală de imperiu în care nu ai cum să te plictiseşti.

Se dau: un buget şi o Vacanţă Secretă. Ce facem cu ele?

Pentru că nu am vrut ca Vacanţa Secretă să fie destinată doar celor cu bani care de obicei se plictisesc prin croaziere de lux, am hotărât să călătorim economic. Am stabilit un buget de 600 de euro pentru toată excursia, bani pe care îi poţi strânge într-un an dacă iubeşti să călătoreşti.

Deci cei de la Fly.ro ştiau suma pe care am stabilit-o pentru concediul nostru, ştiau că vrem să cunoaştem civilizaţii, ne cunoşteau toate oraşele din lumea asta deja vizitate de noi şi mai ştiau un lucru: preferam o perioadă în jurul datei de 23 martie (ziua Dianei) sau 5 aprilie (atunci când vom sărbători 12 ani de când sunt împreună cu jumătatea mea). Acestea fiind spuse, eu m-am aşezat confortabil în fotoliul de la birou şi am aşteptat veşti. Veşti care au venit puţin înaintea datei de 23 martie şi care ne-au trimis la Roma.

Drumul Sibiu-Roma-Sibiu

De la Sibiu am plecat cu un autocar Dacos rezervat cu 3 zile înainte pentru a avea reducere (o să revin cu un articol special despre cum puteţi beneficia de reduceri la Dacos). Am plătit pentru două persoane 47 de lei dus şi 47 retur. De la Cluj Napoca la Roma am decolat cu un avion Wizz Air ce a costat tur-retur 412 lei (fără bagaje la cală). Asta însemna că am cheltuit deja aproape 116 euro pentru transportul de la Sibiu până la aeroportul Roma Fiumicino (Leonardo da Vinci-Fiumicino Airport), un aeroport situat la 35 km. de Roma. Aici aveam de ales între a merge până la gara Termini din centrul Romei cu trenul, taxiul sau autocarul. Autocarul fiind cel mai economic, am ales să dăm fiecare câte 4 euro pentru a merge cu Terravision. Prostia a fost că nu ne-am cumpărat bilete dus-întors de la italianul de culoare ce vindea bilete pe peronul autogării astfel că la întoarcere ne-au taxat pentru acelaşi drum cu 6 euro de persoană. Patru euro risipiţi şi cheltuieli totale până în momentul de faţă (doar pentru transport) de 136 euro. Ne-au mai rămas 464.

Cazare în Roma

Hotelul în care am stat cele patru nopţi la Roma nu a fost vreunul plin de stele dar a fost foarte ok pentru a ne odihni. Am prins în două zile şi un recepţioner român cu care ne-am înţeles de minune. Micul dejun puţin ciudat pe lângă alte hoteluri dar parcă mai pe placul meu cele câteva feluri de cozonaci, plăcinte, croissante, biscuiţi şi prăjituri de casă decât tradiţionalele 2 feluri de şuncă, unt şi gem, cârnaţi şi ouă fierte. Aici au lipsit ouăle, până acum considerate de mine mama şi tata micdejunurilor hoteliere.

Eximtur ne-a găsit cazare pentru bugetul nostru la hotelul Domus Sessoriana (Piazza Santa Croce In Gerusalemm), un hotel amenajat într-o veche mănăstire construită pe vechile ruine a Templului lui Venus şi Cupidon ce adăpostea Consiliile de stat şi a Amfiteatrului Castrensian unde se dădeau prin anii 200 lupte între oameni şi animale sălbatice. Acum, cele două aripi ale hotelului sunt susţinute pe mijloc de o bazilică punct turistic pe harta Romei. Camerele sunt mari dar puţin reci având în vedere că toată pardoseala este din gresie. Pereţii şi ei ultra-subţiri. În rest, numai de bine în special curăţenea lună ce-o făceau femeile în fiecare dimineaţă. Preţul? 215 euro patru nopţi, cameră dublă.

Ce poţi face cu cardul Roma Pass?

Ne-au mai rămas 249 euro din bugetul gândit iniţial. Cea mai bună decizie a fost să cumpărăm cardul Roma Pass, un card special gândit pentru turişti. Unul singur costă 30 de euro dar merită pentru că ai cu ajutorul lui intrare gratuită la primele două muzee vizitate în Roma. Atenţie! În Roma am spus deci Vaticanul e exclus din ecuaţie. Pentru a vizita muzeul din Vatican trebuie să plăteşti 15 euro. Să ne întoarcem totuşi la cardul nostru Roma Pass. El e valabil 3 zile din momentul în care l-ai activat şi oferă intrare gratuită la primele două muzee din Roma vizitate, reduceri la restul muzeelor şi transport gratuit pe tot ce înseamnă transport public.

Noi am fost la Colosseum şi pe Palatino Hill (nucleul Romei încă din anii 1000 înaintea erei noastre), fiecare costând în mod normal 12 euro/persoană. În plus, am mai intrat gratuit şi la Termele lui Caracalla, nu ştim cum şi nici nu am întrebat. Cert e că Roma Pass ne-a „scutit” până acum de fix 30 de euro, adică cei daţi pe card. Transportul în comun costă 1 euro, noi făcând minim 3-4 ture pe zi am redus din cheltuieli cu cel puţin 12 euro/pers.

Avantajul cel mare al Roma Pass este faptul că nu mai trebuie să stai la cozile interminabile de la muzee. La Colosseum erau două cozi lungi de cel puţin o oră. Noi am mers direct la intrarea posesorilor de Roma Pass şi am intrat în fix 1 minut. Grijă totuşi cu cardurile. Nu se găsesc chiar peste tot, nici măcar acolo unde în mod normal ar trebui să fie puse în vânzare (hoteluri, diferite chioşcuri de ziare şi de bilete loto). Cel mai bine e să-l cumpăraţi din gara Termini atunci când ajungeţi în Roma şi, dacă ajungeţi pe seară, să-l activaţi a doua zi la primul traseu cu metroul. Nu îl activaţi de seara pentru că la ora 24:00 vă va expira o zi din cele 3 valabile a cardului.

Unde mănânci bun şi ieftin în Roma?

Noi nu am exagerat cu mâncatul la restaurante. În fiecare zi am cumpărat mâncare din supermarketurile Despar ce se găsesc cam peste tot prin Roma. O pâine de 230 gr. (o baghetă dinaia mare) e 0,89 euro, un iaurt mic 0,82 euro, un parizer 2,05 euro şi două sandwichuri cu ton foarte bune deja preparate şi ambalate 1,89 euro. Un pachet de două beri proaste la doză 1,79 euro.

Un restaurant foarte bun şi plin tot timpul la orele mesei este restaurantul Carlo Menta din Travestere, situat undeva la intersecţia Via della Lungaretta cu Piazza Guiditta Tavani Arquiati. Nu este chiar în centrul turistic al Romei dar recomand cu mare căldură şi măcar o vizită în cartierul Trastevere unde veţi găsi o zonă mai boemă a Romei şi mai lipsită de forfota şi aglomeraţia zonelor arhicunoscute de văzut. Aici un meniu la prânz este doar 10 euro. Bruschete ca aperitiv, două feluri de mâncare (la alegere dintre câteva feluri de paste şi cartofi prăjiţi şi cărnuri) şi desert prăjitură sau salată de fructe. Porţii normale şi mâncare bună. Eu am comandat specialitatea casei (penne Carlo Menta), penne cu puţină carne tocată, boabe de mazăre şi un sos de smântână. M-am speriat puţin când am văzut boabele alea verzi pe lângă paste dar au fost delicioase. O bere la 400 ml costă 5 euro şi un suc 2 euro. Meniul pentru cină costă 13 euro.

Degustările tebuie neapărat încununate cu îngheţata de la San Crisipo, de pe Via d.Panatteria Scalone, lângă Fontana di Trevi, pe care o recomand şi eu. Mergeam pierduţi pe străduţă pentru a găsi San Crisipo, au o firmă micuţă aproape nevizibilă din cauza panoului mare pe care stă printat un articol din New York Times despre îngheţata de aici. Dar nu au fost probleme, nu cred că există moment al zilei în care să nu fie cel puţin un cuplu în faţa uşii delectându-se cu minunăţiile numite îngheţată. Când am fost noi prima oară erau vreo 10 persoane cu paharele de îngheţată în mână, fiecare gustând de la fiecare. Eu nu sunt şi nu am fost niciodată un mâncător de îngheţată dar aici m-am întors şi a doua zi pentru a încerca o altă aromă, pe lângă cea de vanilie savurată cu o zi înainte. Magazinul de îngheţată e deschis zilnic de pe la 12 fără ceva până la miezul nopţii iar în weekend până la 1:30.

Alte cheltuieli

În zona turistică, o bere la terasă costă în jur de 6-7 euro iar o pizza între 12-25 euro. Un magnet de frigider costă între 3 şi 7 euro, chiar şi un euro la reducere cei chinezeşti foarte kitschioşi.

După calculele cu transportul, cazarea şi Roma Pass, ne-au mai rămas 189 euro de dat pentru mâncare, suveniruri şi alte cheltuieli.
Ne-am întors acasă cu 5 euro şi vreo 30 de cenţi. Ceea ce-i bine.

—————————————————————————————————————————————
Mulţumesc încă o dată Fly.ro şi Cristinei de la Eximtur pentru tot ce au făcut pentru noi.
Dacă vreţi să vedeţi ceva mai multe poze (doar vreo 700 şi ceva) intraţi AICI şi AICI. Eu zic că merită!

[UPDATE]
Am povestit şi la Raluca şi Răzvan despre Vacanţa Secretă. Vedeţi AICI, de la min. 15:50

Salutari din Roma


Am ajuns marti seara la Roma (asa cum a ghicit Maria careia ii suntem datori acum cu un magnet de frigider). Diana se pare ca nu se astepta deloc la destinatia asta desi de vreo doi ani imi spune ca ar vrea sa viziteze capitala Italiei. E drept ca am indus-o si eu putin in eroare zilele astea pentru ca am lasat deschise in Chrome tot felul de pagini ba cu Turcia ba cu Spania… planul de intoxicare a functionat.

Probabil ca unii dintre voi va intrebati ce facem noi in Roma, ce-o sa vizitam daca nici macar nu stiam ca o sa venim aici. E drept ca de obicei inainte sa ajung intr-o destinatie fac putina cercetare cu privire la ce poate fi vizitat si unde e mancare buna. De data asta insa, Fly.ro a facut munca de cercetare pentru noi. Am primit o lista cu obiective turistice de vizitat in fiecare zi.

Planul spune cam asa: Continuă să citești Salutari din Roma

Pozele promise

Am spus ca pun poze si filmulete pe blog… „daca toate merg asa cum trebuie”. Eh, se pare ca nu prea merg asa cum trebuie pentru ca nu vrea sa-mi incarce pe blog pozele. Stiu ca e nasol sa citesti un articol si sa nu vezi si imagini despre ce vorbesc dar nu am ce face, le voi uploada cand ma intorc in Romania.

Am incarcat totusi pe net niste poze de la Bienala de Arhitectura de la Venetia, cei interesati le pot vedea AICI.

Treviso

Astazi am hotarat sa nu mai mergem pana in Venetia si am optat pentru o excursie in orasul Treviso. Pentru asta am platit pe biletul de autobuz 1 euro/persoana pentru un drum. Orasul e foarte fain, medieval, cu cladiri cu portic, asa cum sunt cladirile din Piata Mica din Sibiu.Toata cetatea e inconjurata de apa, canalele fiind prezente si aici.

Ne-am oprit putin in piata centrala de la Prefectura, pentru a face chack-inul de intoarcere in Romania (apropo, jmecherasii de la Wizz Air iti permit check-inul online doar cu maxim 7 zile inainte de cursa, in comparatie cu 15 zile la RyanAir de exemplu. De ce fac asta? Chack-inul la aeroport costa 5 euro/persoana daca l-ai anuntat inainte si 10 euro daca nu l-ai anuntat).

In fine, aici, in piata de la Prefectura din Treviso e plin de pensionari care stau la soare si discuta. Aproape toti vin cu bicicletele sau cu cainii la plimbare (cei care nu sunt cu nepotii) si stau cateva ore sa socializeze.

Am plecat, ca afara e soare si orasul e fain…

Venice Treviso At The Airport Bed

Asa cum am spus, „hotelul” Venice Treviso At The Airport Bed este de fapt o cladire de apartamente iar un apartament a fost transformat in spatii de cazare. Sunt 4 camere, o baie comuna si o bucatarie comuna cu tot ce trebuie in ea, inclusiv automat de cafea si de sucuri. In fiecare camera mai exista cate o chiuveta, pe langa tv-ul cu antena de camera si mobila destul de veche. In mare, spatiul de cazare este destul de curat dar parca totusi 65 euro/camera/noapte mi se pare putin exagerat pentru ce primesti.

Hotelul nu are receptie. In mod normal ar fi trebuit sa ne astepte cineva la aeroport sa ne ia si sa ne cazeze dar asta nu s-a intamplat. Desi am gasit repede blocul cu pricina (fiind singurul spatiu de cazare din zona) a trebuit sa asteptam jumate de ora sa vina cineva sa ne deschida. La plecare, cheia am lasat-o in posta :).

Cu plus a fost ca am putut plati cu cardul si faptul ca practic este in aeroport, nemaifiind obligat sa-ti cauti transport de acolo.

Cateva poze din Venetia

Suntem pe punctul de a pleca de la prima vizita la Bienala de Arhitectura de la Venetia. Totul e mult mai simplu si minimalist fata de acum doi ani, unele idei repetandu-se la mai multe tari. Minimalismul asta a fost un castig pentru Romania ca a avut ceva mai aparte de data asta. Despre expozitii insa voi povesti intr-un post separat, de data asta vreau sa public doar cateva poze dupa care sa ies sa ma bucur de soarele de afara, plimbandu-ma prin Piata San Marco.

Pozele, AICI.

Salutări din Veneţia

Veneţia cuprinde 118 insule şi este considerată cel mai important oraş al regiunii Veneto şi al Italiei nord-estice. Oraşul are peste 260.000 de locuitori şi este inclus pe lista patrimoniului UNESCO încă din 1979. Oraşul e plin de canale, transportul în comun asigurându-se cu vapoarele. Poliţia, pompierii şi salvarea au şi ele şalupe. Vestitele gondole ce costă aproximativ 100 euro (la ultima vizită, poate de când cu criza s-au mai redus şi preţurile) au şi o variantă ieftină – traghetto. Traghetto sunt tot nişte gondole negre doar că nu eşti plimbat pe canalele înguste, în intimitate şi eventual cu muzica live pe fundal şi un pahar de şampanie. Cu treghetto poţi trece Canale Grande, fiind un fel de transport în comun. Dar după aceea te poţi lăuda că te-ai dat cu gondola.

În fine, dacă ajungeţi pentru prima oară în Veneţia recomand o plimbare pe jos până în Piaţa San Marco, acolo unde se strânge toată lumea pentru a hrănii porumbeii, pentru a vizita Basilica San Marco şi eventual pentru a vedea de sus toată Veneţia din Campanile, turnul de lângă basilică. Străduţele sunt foarte cochete şi au o atracţie aparte. Nu vă trebuie hartă pentru că toată lumea merge în aceeaşi direcţie. Până în Piaţa San Marco, dacă mergeţi liniştit şi faceţi şi câteva pauze plimbarea va ţine ceva mai puţin de 2 ore. Pe drum veţi simţi adevăratul farmec al Veneţiei. Continuă să citești Salutări din Veneţia