Ce credeţi că am făcut la Istanbul?

Povestea Istanbul continuă. Probabil majoritatea dintre voi ştiţi că am ajuns acolo trimişi de Vola.ro cu ajutorul BlogalInitiative.ro (trebuia s-o spun şi pe asta) aşa că nu am plătit nimic pentru drum şi cazare. S-a ocupat agenţia de asta. Da, ştiu, mă urâţi 😀

Deci şi prin urmare am putut redirecţiona banii ce de obicei îi cheltuiam pe drum şi cazare spre alte cheltuieli mult mai interesante. Cum ar fi…

Beyti Sarma Kebap (Meat Roll Kebab) – o combinaţie foarte faină de kebab cu cartofi fieţi-prăjiţi, orez şi legume (roşii, ardei verde iute) lângă care stă nelipsitul iaurt (sau ce-o fi ăla… la fiecare promoţie e prezent) = 13 lire turceşti (vreo 25 de lei) + bacşişul ce ţi se trece în notă (între 10 şi 30%). Durum Kebap (unleavened pita bread with mainly meat filing) – cel mai răspândit kebab, de data asta alături de felii de roşie şi ardei verde iute = 8 TL adică vreo 16 lei.

Doner kebab – felii de carne de kebab, cartofi prăjiţi, orez şi roşii. Nu foarte delicios dar săţios=13TL

Krymali Pide (Pitta bread with ground meat) – un fel de blat de pizza cu urmă de carne, pastă de roşii şi ceva condimente. Ce mai, o pizza turcească ce arată mult mai bine în meniu şi dă impresia de gustos = 12 TL + 30% adaos la localul unde am mâncat deşi era o mizerie fără baie proprie. Iarăşi durum kebab, de data asta cumpărat to-go. Niciodată nu ştii ce nimereşti aşa că dacă nu l-aţi găsit din prima pe cel bun, nu renunţaţi 🙂 Vestitul sandwich cu păstrăv pe grătar de la Podul Galata. Deşi majoritatea îl recomandă pe cel de sub pod (cel din poză), am descoperit într-o seară un sandwich cu păstrăv macrou pe gratar demenţial imediat după ce treci podul spre partea modernă a oraşului. Am salivat mult până mi-a venit rândul (oamenii stăteau la coadă şi câte 20 de minute) dar a meritat pentru că am văzut toţi paşii de fabricaţie. Pe lângă păstrăv, salată, roşii, ceapă şi sare, turcul a pus un condiment special (ceva roşu, un fel de boia) ce elimina aproape tot gustul pur de peşte, realizând o combinaţie de arome de şi acum îmi lasă gura apă. Ca un pont, pe malul cu portul, pe partea cealaltă a podului, păstrăvul ăsta e preparat în bucătării plutitoare în bărci tradiţionale. Doar în ultima zi le-am descoperit şi se pare că nu mulţi ştiu de ele pentru că nimeni nu mi-a recomandat să merg pe partea aia a malului.

Ceaiul cel de toate zilele. Dimineaţa, la amiaz şi seara, turcii beau ceaiul ăsta în prostie. Ceaiul negru este destul de aromat şi concentrat şi am vrut neapărat să-l gust şi eu pentru că nu înţelegeam de ce toţi pe turcii îi vezi cu un astfel de păhărel în mână. Ei când se scoală beau ceai, înainte de masă beau ceai, după masă beau ceai, seara când se duc la crâşmă beau ceai.

Bere am găsit destul de greu în Istanbul. Pe la localuri se serveşte doar Efes iar la alimentare am găsti în special Tuborg. Apa este servită în Turcia în recipiente de plastic foarte subţire închise cu folie (exact ca iaurtul).

Dulciurile nu sunt specialitatea mea aşa că vă las doar cu pozele de mai jos. După rahatul turcesc nu mă omor, îmi place mai mult cel simplu şi dulce de la noi. Nici prăjiturile nu sunt destul de dulci pentru gustul meu dar chiar şi aşa foarte bune. Îngheţata este preparată într-un mod ciudat în Turcia, oamenii chiar o fac acolo, pe loc 🙂 Freacă la ea de le sar capacele, coşul îngheţatelor fiind foarte ornat cu ciocolată, alune sau tot felul de nebunii. 5 lire turceşti o îngheţată de genul ăsta (adică vreo 10 lei).

Micul dejun la hotel a fost unul european, cu cereale, lapte, ouă fierte şi cârnaţi, cartofi prăjiţi, câteva feluri de şuncă şi salam, caşcaval, telemea, ceva gem, chec, lapte rece, sucuri de la tonomat şi cafea.
Mai jos am pus şi câteva poze cu nelipsiţii covrigi. Peste tot îi vezi în Istanbul.

Masa de pe avion (Turkish Airlines) a fost foarte bună. Probabil şi de foame, veniţi de pe drum, nu am ţinut cont că este mâncare de congelator. Sandwichul turcesc, salatele şi ciocolata şi-au găsit cu uşurinţă loc în stomacurile noastre.

Şi pentru ca acum sigur v-a luat setea, pun şi 3 poze cu câteva băuturi de pe la turci.

Sper că nu v-am făcut poftă! 😀

Îmi plac oamenii care gândesc mare.

Arhitectura civilă turcească din Istanbul pare să nu fie foarte complexă, aglomearea urbană limitând suficient de mult imaginaţia încât să vedem peste tot aceleaşi clădiri ca o cutie de chibrituri. Un lucru e cert: nu vezi case. Lipsesc cu desăvârşire locuinţele acelea unifamiliale cunoscute de noi, cu o curte în care ne relaxăm şi garaj în faţa casei. La turci există doar blocuri de minim 3 etaje, totul mergând în înălţime, spaţiul liber fiind practic inexistent în oraş. La un aşa număr mare de locuitori (15-19 mil. în Istanbul) încă îmi este necunoscut unde îşi păstrează maşinile peste noapte.

Cel mai probabil parcările supraterane şi subterane fac faţă tuturor maşinilor, transportul în comun ajutând şi el la scăderea numărului de ambuteiaje (deşi, fie vorba între noi, la orice oră ai circula pe şoselele înguste ale oraşului este aglomerat, claxonul făcând parcă parte din educaţia localnicilor).

Dar faptul pentru care nu vezi niciunde în Istanbul maşini peste maşini parcate peste tot, pe trotuare şi pe spaţii verzi se datorează investiţiilor în infrastructură. Am cunoscut la faţa locului două proiecte urbanistice din Istanbul ce vor schimba total oraşul şi modul de viaţă al cetăţenilor: Continuă să citești Îmi plac oamenii care gândesc mare.

Turist intr-o tara in prag de razboi.

Stiind ca suntem in Turcia, am fost atentionati de mai multi prieteni de posibilul razboi cu Siria dupa atacul de aseara ce a omorat mai multi civili. Astazi s-a votat in Parlamentul turc posibilitatea ca Turcia sa riposteze armat impotriva Siriei „daca este necesar”.

Noroc cu stirile din Romania ca altfel nu mi-as fi facut griji, la Istanbul oamenii fiind la fel de relaxati ca intr-o zi normala fara razboi. Astazi am urmarit atent comportamentul turcilor si nimic nu pare sa Continuă să citești Turist intr-o tara in prag de razboi.

Salutari din aglomeratul Istanbul

E el aglomerat dar imi place atat de mult incat o sa ma intorc ori de cate ori am ocazia. La ultima vizita l-am cunoscut intrand prin gara si locuind foarte aproape de tot ce urma sa vizitez in zilele petrecute la Istanbul. De data asta insa am de-a face si cu transportul in comun si nu e chiar usor. Dar hai s-o iau cu inceputul: Continuă să citești Salutari din aglomeratul Istanbul