Puţin dezamăgit de spitalul Polisano.

Întotdeauna am avut impresia că un spital privat este un spital privat… adică nu se poate compara nicicum cu unul de stat unde condiţiile e obligatoriu să fie mult mai proaste şi asistentele mult mai nervoase. La fel, întotdeauna am avut impresia că mai bine încerci să mergi la un spital privat pentru că, pe lângă condiţiile mult mai bune de care deja am vorbit, povara financiară este aceeaşi ca la un spital de stat, având în vedere că la cel privat nu trebuie să bagi bani în plic aşa cum bagă băieţii deştepţi în filmările celor de la DNA. Una peste alta, credeam că banii daţi sunt aceeaşi (fie pe şpagă fie pe spitalizare) dar condiţiile sunt infinit mai bune la un spitalul privat cum e Polisano, de exemplu.

Doar că… la spitalul Polisano din Sibiu (cel de pe str. Constituţiei) am fost nevoit să plătesc 600 de lei (+10 lei coplata) pentru 24 de ore de spitalizare în condiţiile în care nu exista nici măcar săpun la baie. Vă imaginaţi asta? Într-un spital nu există săpun la baie, cea mai sigură sursă de infecţie. În rest, condiţii decente, 3 oameni în cameră, baie proprie dar asta a fost tot. Ca şi cum stai la un ho(s)tel de 3 stele la preţ dublu.

The Big Picture Festivalul Medieval 2015

În weekend a avut loc la Sibiu Festivalul Medieval „Cetăți Transilvane”, ediția a XV-a. Dacă ați văzut pe Facebook pozele ce le-am făcut sâmbătă probabil că v-ați dat seama că atracția festivalului (din punctul meu de vedere) a fost tabăra medievală unde mai multe trupe din țară dar și din Ungaria și Bulgaria au reconstituit viața din timpuri medievale, inclusiv cu ateliere de confecționat armament și cu ciaune unde femeile găteau pentru cei veniți din război.

Pentru voi, cei ce nu ați fost la Festivalul Medieval de la Sibiu, iată mai jos 30 de fotografii realizate de Ovidiu Matiu:

Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_01 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_02 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_03 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_04 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_05 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_06 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_07 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_08 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_09 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_10 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_11 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_12 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_13 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_14 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_15 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_16 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_17 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_18 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_19 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_20 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_21 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_22 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_23 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_24 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_25 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_26 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_27 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_28 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_29 Foto Festivalul Medieval Sibiu 2015_30

Mai ştiţi proiectul „Vacanţa Secretă”? După 3 ani, a devenit o afacere.

În 2012 am gândit pentru Eximtur un concept foarte atractiv de a vinde excursiile „last minute” şi ne-am lăsat duşi de val pentru a-l experimenta. „Vacanţa Secretă” i-am spus atunci şi la bază are trei realităţi foarte simple şi des întâlnite:

  • există oameni care nu au timp sau nu ştiu să îşi caute transport bun, hotel şi tot ce înseamnă organizarea unei vacanţe;
  • există agenţii de turism care au pachete last minute nevândute;
  • orice activitate ce implică adrenalina (şi necunoscutul în primă fază) ramâne mult timp întipărită în mintea unui om;

Combinându-le pe cele trei de mai sus, sunt uimit că agenţiile de turism (din Ro şi de afară) nu profită mai mult de lipsa de timp a oamenilor prin oferirea de vacanţe secrete, vacanţe fără destinaţie sau vacanţe blind… oricum vreţi voi să le spuneţi. Este o afacere win-win care, e adevărat, implică puţin mai multă muncă din partea agenţiei dar nimeni nu spune că munca asta extra nu trebuie plătită.

Despre conceptul gândit de mine în 2012 puteţi citi mai multe AICI şi rezultatul escapadei noastre la Roma oferite de Eximtur şi Fly.ro îl găsiţi AICI.

De ce amintesc de Vacanţa Secretă? Pentru că Cezar a anunţat astăzi că Paralela 45 a scos pe piaţă un concept nou de vacanţă – Blind Holiday. În mare, este exact ideea prezentată mai sus. Eu nu am nici o legătură cu implementarea conceptului de către Paralela 45 dar sunt sigur că dacă oamenii promovează inteligent pachetele Bind Holiday, vor avea succes. Este de urmărit!

blind holiday

Despre Bucuresti, din pacate, nimic de bine

Weekend-ul l-am petrecut in orasul ce ne reprezinta tara, poarta ce ureaza „bun venit” turistilor straini, in locul unde putem observa cel mai usor tiparul poporului roman. Din pacate, Bucuresti.

Este pentru prima oara cand revin in Transilvania cu ganduri rele despre Bucuresti. Sentimentele mi se indreapta mai degraba spre revolta, mahnire si rusine probabil si pentru ca vizita asta scurta „la capitala” mi-a dat peste cap unele valori si convingeri in care credeam cu tarie pana mai ieri. Dar sa o luam pe rand:

Centrul Vechi

Indragostit fiind de Centrul Vechi din Bucuresti, am descoperit de data asta un „cartier rosu” romanesc ce nu mai seamana cu nimic ce-mi aminteam eu ca este zona istorica a capitalei noastre. La fiecare pas esti incurajat sa incerci un masaj erotic intr-unul din zecile de centre destinate placerilor iar vitrinele pub-urilor sunt ocupate mai toate de dansatoare mai mult golase decat dragalase, platite pentru a trezi dorinte animalice barbatilor alcoolizati din zona. Totul e zgomot si depravare, agitatie si femei „usoare”.

Taximetristii

Declarat fiind pana acum impotriva Uber pentru a sustine taximetria legala, traditionala, mi-am schimbat peste noapte toate convingerile, inpins fiind de catre cei mai nesimtiti, nerespectuosi, golani locuitori ai capitalei – taximetristii.

In cele 3 zile petrecute la Bucuresti nu am avut succes in a circula nici macar o singura data cu taxiul, dat fiind ca niciun taximetrist nu s-a deranjat sa accepte comenzile noastre. Indiferent daca a fost zi sau noapte, daca voiam sa iau taxiul din Centrul Vechi, de la hotel, din Baneasa sau de la Unirii, taximetristii nici nu asteptau sa auda unde vrem sa mergem ca spuneau direct ca nu sunt liberi ori sa platim o taxa de 50 de lei pentru cursa. Nici macar un drum Bucuresti-Sibiu probabil nu i-ar fi multumit fara plata acelei taxe „de pornire” ce se traduce cu usurinta intr-o cursa normala de 35 km.

Asa am fost nevoiti sa mergem pe jos mai bine de o ora pentru a ajunge la hotel. Si asta este odios pentru o capitala europeana si ar trebui sa fie un semnal mare de alarma pentru toate insitutiile, incepand de la Primarie pana la Politie si OPC, avand in vedere ca vorbim, totusi, de siguranta turistilor si cetatenilor. Actiunile astea ar trebui tratate foarte serios si de catre presa care poate schimba ceva pana nu se ajunge la intamplari de genul asta.

Transportul in comun

De mai multe ori mi-am spus in zilele petrecute la Bucuresti ca cel ce a inventat metroul trebuie sa traiasca 150 de ani de fericire, atat de bun e transportul asta in comun in comparatie cu RATB-ul fara aer conditionat. Dar nu se poate uita faptul ca Metrorex-ul nu a vrut in ruptul capului sa prelungeasca orele de circulatie tinand cont ca la ora 23:00 au plecat in acelasi timp 60.000 de oameni de la concertul Robbie Williams. Oameni care trebuiau sa ajunga cumva fiecare la casa lui, ca doar nu-mi inchipui cum ar fi fost cateva zeci de mii de masini in intersectiile din preajma Palatului Parlamanetului. Umbla vorba ca sefii Metrorex au cerut 30.000 de lei pentru a pune metrourile pe şine, lucru neacceptat de catre organizatorii concertului.

Si uite asa, ne intoarcem la punctul de dinainte cu taximetristii si umblatul turistilor sub clar de luna pe strazile intunecate ale Bucurestiului. In rest, numai de bine

Traseul hotelurilor BinderBubi (cum a fost la Sighişoara şi Mediaş)

Sighişoara este un oraş ce începe să îmi placă tot mai mult. Fără să fiu un trădător de ţară oraş, sunt multe momente în care îmi place chiar mai mult decât Sibiul meu. În Sighişoara mă simt aşa cum probabil m-aş fi simţit şi la Sibiu dacă aş fi putut trăi în oraşul ăsta ca turist. Atmosferă relaxantă, oameni prietenoşi, turişti peste tot, multe pensiuni şi cafenele micuţe de familie…

Nu mai fusesem de 10 ani la Sighişoara aşa că am umblat pe străduţele pietruite pentru a-mi aminti de vremurile petrecute aici. Timpul trecut peste noi nu a schimbat prea multe în orăşelul lui Vlad Ţepeş. Pe de o parte ciudat, pe de altă parte de apreciat având în vedere că cetatea arată în continuare bine spre foarte bine, aşa cum ar trebui să arate toate orăşelele tradiţionale considerate monumente istorice.

Ani la rând Sighişoara mi-a fost casă timp de câteva zile, pe timpul Festivalului Medieval. Pe vremea aia dormeam la cort sau sub cerul liber, profitând la maximum de stelele ce se revărsau asupra oraşului imediat după înserat. De data asta, însă, am vrut să simt răsfăţul unui hotel de 5 stele aşa că ne-am cazat la hotel BinderBubi de la poalele cetăţii sighişorene. Cinci stele pe cartea de vizită, cinci stele şi în realitate. Fără pic de exagerare, aici am simţit cum este să fii bine primit într-un hotel. De la recepţioneră, la chelner şi femeile de serviciu, cu toţii au fost timp de 3 zile super-atenţi la nevoile noastre. Recomand cu mare căldură.

Hotel BinderBubi Sighişoara, 5*:

  • 5 stele pe cartea de vizită, 5 stele şi în realitate
  • camere mari şi curate
  • personal super plăcut şi atent
  • spa, baie cu fân, saună umedă şi saună uscată gratuite
  • centru de masaj şi cameră de relaxare
  • mic dejun foarte bogat şi diversificat (interesaţi-vă înainte dacă micul dejun este servit în stil bufet suedez)

Hotel binderBubi Sighisoara (3) Hotel binderBubi Sighisoara (4)Hotel binderBubi Sighisoara (2)

Neplănuindu-ne asta de la început, am decis să ne cazăm o noapte şi la hotelul BinderBubi de la Mediaş, că tot ne era în drum. Spun drept că ne-a atras mai mult piscina acoperită de aici şi zona de plajă, Diana (partenera mea într-ale călătoritului şi, de vre 15 ani, partenera mea de viaţă) dorindu-şi să se bronzeze.

Hotel BinderBubi Mediaş, 4*:

  • piscină semi-olimpică acoperită cu sticlă şi încălzită + zonă de plajă cu şezlonguri
  • spa şi sală de fitness, toate gratuite pe timpul şederii la hotel
  • multe alte facilităţi conexe

Hotel BinderBubi Medias (1) Hotel BinderBubi Medias (2)

Una peste alta, am reuşit în 4 zile să facem traseul hotelurilor BinderBubi de la Sighişoara şi Mediaş, să vizităm liniştita Sighişoara, să facem spa, saună, masaj, să bem o bere în centrul Mediaşului şi să ne bălăcim la doar câţiva km. de munte. Mai multe poze de la hotelurile BinderBubi şi din Sighişoara am publicat pe Facebook.

Câte ceva (de rău) despre primul Zoo din România

Ultimii ani au adus investiții foarte mari la Grădina Zoologică din Sibiu, prima grădină zoologică din României, deschisă în 1929.

Plecând de la brand (care este unul dintre cele mai atractive din câte știu), până la extinderea cuștilor animalelor, investițiile de aici au schimbat radical imaginea grădinii zoologice care doar în urmă cu câțiva ani avea probleme mari.

Totuși, tocmai pentru că se fac investiții foarte mari, e nevoie de o atenție mai mare la detalii. Nu e posibil ca toate broaștele țestoase și șerpii să-și ducă veacul pe-o gresie rece, chiar dacă e cu model de pietricele [insert emoticon ironic here] și nici să fie acoperiți pereții (ce ar trebui să dea senzația de peisaj natural) cu plachete de piatră turnate în fabrică și folosite de obicei să decoreze restaurantele în care nu a călcat vreodată vreun designer de interior. E de prost gust, mă jur. Vorbim de animale ce trebuiesc „arătate” în toată splendoarea lor într-un cadru natural, ce naiba!

Amenajările astea sunt la fel de prost gust cum sunt greselile gramaticale de pe panourile informative, copiii ce trec gardurile de siguranță pentru a da semințe de mâncare animalelor și câinii obezi ce conviețuiesc în cuști, alături de jaguari.

foto gradina zoologica sibiu_02 foto gradina zoologica sibiu_03 foto gradina zoologica sibiu_04

Probabil ultimele poze cu lacătele îndrăgostiților pe Podul Minciunilor.

Păstrez de câteva săptămâni articolul ăsta în draft, așteptam doar momentul în care Primăria Sibiu urma să decidă debarasarea Podului Minciunilor de lacătel apărute aici.

Nu e cazul să explic de ce e o prostie să distrugi cu lacăte ruginite un monument istoric, primul pod de fontă de pe teritoriul actual al României, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Sibiu – Podul Minciunilor. Cred că sunt suficient de grăitoare pozele de mai jos.

Oricum e o ironie să îți declari dragostea tocmai pe Podul Minciunilor. Minciunilor!

Podul Minciunilor Sibiu lacate (0) Podul Minciunilor Sibiu lacate (8) Podul Minciunilor Sibiu lacate (7) Podul Minciunilor Sibiu lacate (6) Podul Minciunilor Sibiu lacate (5) Podul Minciunilor Sibiu lacate (4) Podul Minciunilor Sibiu lacate (1)

Cât muncesc eu vs. ele – #vizitainHD

Vorbeam cu colega Ioana despre orele noastre de muncă și cum ieri am plecat la ora 7:00 de acasă și m-am întors de la birou la 21:30. Asta însemnând 14 ore de muncă considerând că 30 de minute am avut pauză de masă. Și mi s-a părut exagerat de mult.

Dar apoi mi-am adus aminte de fetele astea de la lotul olimpic de gimnastică de la Deva și parcă, parcă 14 ore de muncă la 30 și ceva de ani nu mai par așa multe față de cât muncesc ele la doar 14 ani. Le-am urmărit muncind disciplinat preț de jumătate de oră și am ascultat poveștile antrenoarei despre copilele ce se antrenează câte 6 ore pe zi, zi de zi, doar duminica având-o liberă.

Drept vă spun că eu dacă aș avea o fată nu aș da-o la gimnastică. Nu pentru că nu ar fi un sport frumoas dar, știți voi, eu am avut copilărie cu joacă în fața blocului și cam așa aș vrea să crească și copiii mei. În plus, la câtă muncă depun fetele astea pentru a reprezenta România în toată lumea, cosider că sunt prea sărace (ele și gimnastica în general) pentru a depune atâta sacrificiu.

Eu am avut privilegiul unic de a le vedea pe fete la antrenament. Până la noi, nimeni nu s-a apropiat de ele așa mult pentru a le urmări. Dar nu vă îngrijorați, dacă vreți să știți mai multe informații despre Colegiul Național Sportiv „Cetate” Deva, vizitați www.cnscetatedeva.ro. Poate vă conving să le faceți o donație…

Lotul olimpic de gimnastica deva_01 Lotul olimpic de gimnastica deva_02 Lotul olimpic de gimnastica deva_03 Lotul olimpic de gimnastica deva_04 Lotul olimpic de gimnastica deva_05 Lotul olimpic de gimnastica deva_06 Lotul olimpic de gimnastica deva_07 Lotul olimpic de gimnastica deva_08 Lotul olimpic de gimnastica deva_09 Lotul olimpic de gimnastica deva_10 Lotul olimpic de gimnastica deva_11 Lotul olimpic de gimnastica deva_12 Lotul olimpic de gimnastica deva_13 Lotul olimpic de gimnastica deva_14 Lotul olimpic de gimnastica deva_15

Vizită în HD” 2015 este un eveniment organizat de DenisaSebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele AdoGourmetgiftAquaSaraHotel Sarmis DevaAeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeriaşi Primăria Oraşului Deva.

Primul zbor cu planorul – #vizitainHD

Lucrurile bune se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin. Întotdeauna am cochetat cu zborul… mi-am dorit să sar cu parașuta și cu parapanta ori să fac bungee jumping. Nu am reușit niciodată să trec de pragul de dorință iar cuvintele „nu am avut ocazia” descriu denaturat lipsa mea de curaj de până la 32 de ani.

Sebi însă mi-a dat ocazia să nu mă mai fofilez, mi-a pus centura pe scaunul unui planor și mi-a dat drumul în aer. Puțin greșit spus „mi-a dat drumul”… mai degrabă m-a lăsat remorcat pentru că așa am ajuns în aer, planorul neavând motor cu ajutorul căruia să decoleze. Experiența a fost peste așteptări și nu are rost să încerc să o explic în cuvinte pentru că nu se poate trăi din fața unei tastaturi. Zborul lin cu planorul îți dă o cu totul altă senzație față de zborurile obișnuite în gălăgia asurzitoare a motoarelor altor avioane.

Pilotul meu, Grațian Tînc, instructor la Aeroclubul Deva, m-a ținut în aer minute bune, profitând de un curent de aer cu ajutorul căruia ne-am ridicat spre soare câteva sute de metri în plus față de planul inițial. „Ar fi fost păcat să nu profităm să zburăm cât mai mult”, spunea el. Și i-am dat dreptate.

Am încercat și câteva „mișcări” ceva mai neprietenoase cu stomacul unui om… căderi în gol spre iarba verde a aerodromului. Nu am strigat de frică dar nici mult nu mai era.

Experiența am filmat-o ca să v-o arăt și vouă alături de mesajul încercați și voi zborul pur al planorului.

Vizită în HD” 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şiCălin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele AdoGourmetgiftAquaSara,Hotel Sarmis DevaAeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeriaşi Primăria Oraşului Deva.

zbor cu planorul aerodromul deva_01 zbor cu planorul aerodromul deva_02 zbor cu planorul aerodromul deva_04 zbor cu planorul aerodromul deva_05 zbor cu planorul aerodromul deva_08 zbor cu planorul aerodromul deva_10 zbor cu planorul aerodromul deva_11 zbor cu planorul aerodromul deva_14 zbor cu planorul aerodromul deva_16 zbor cu planorul aerodromul deva_17

Unde a fost filmată reclama indiană pentru PayU?

PayU nu pleacă departe de România chiar dacă în 2010 a fost cumpărată de către firma de media şi digital Sud Africană Naspers (aceeaşi care a preluat emag.ro, mercador/olx, tocmai.ro etc).

Cu toate astea, reclama realizată pentru piaţa din India a fost filmată la Sibiu iar rezultatul este chiar foarte fain.

Ca de obicei, mai jos am găsit pentru voi toate locurile ce apar în clip pentru că, cine ştie, poate vă place ce vedeţi şi vreţi să le viziaţi şi voi atunci când ajungeţi în Sibiu.

  • Lili’s din Pţa. Mică Sibiu – nu sunt 100% sigur dar merg pe instinct (se află aici)
  • Casa Parohială Evanghelică din Pţa Huet (se află aici)
  • str. Măsarilor (se află aici) văzută din toate unghiurile: prima oară cu vederea spre Pţa Cibin, apoi cu vedere spre str. Al. Odobescu iar apoi filmată de pe Spinarea Câinelui (str. Centumvirilor)
  • str. Tipografilor în faţa casei cu nr. 13 (se află aici)
  • Scările Aurarilor cu ieşire în Pţa. Mică (aici vedeţi Piaţa de la baza scărilor)
  • Podul Minciunilor (se află aici)
  • str. Mitropoliei colţ cu str. Tribunei (se află aici) – aici nu există semafor pentru pietoni, el a fost montat special pentru filmări. De altfel, au tras nişte cadre cu semaforul şi pe Bdul. N. Bălcescu (aici), cadre care se pare că nu au intrat în varianta finală a clipului. Trecerea de pietoni de aici nu este nici ea la locul ei real, fiind vopsită pe asfalt o alta special pentru clip care mai apoi a fost acoperită cu vopsea neagră.
  • Imaginile finale au fost filmate tot la Lili’s în Pţa. Mică.

Am luat-o pe cocoaşă de la cei ce ridică maşinile. Şi nici măcar nu am parcat neregulamentar!

Am auzit multe poveşti şi plângeri la adresa celor ce ridică maşini în Sibiu. Nu mi-am dat seama până acum dacă sunt atât de ciobani pe cât se povesteşte pentru că niciodată în viaţa mea nu am parcat pe unde nu trebuia, deci nu am avut niciodată legătura cu ei. Până săptămâna trecută.

Într-o luni, la fix 11:54, stăteam lângă maşina mea parcată regulamentar şi vorbeam la telefon. Pentru că am văzut că vine o maşină ce vrea să parcheze, m-am grăbit să termin convorbirea şi să urc la volan pentru a-i lăsa locul meu. La momentul ăsta nu am băgat de seama că e vorba de angajaţi ai celor de la SC Pieţe Sibiu SA. Aşa cum ziceam, am închis telefonul, am urcat în maşină după care am dat să ies din parcare… moment în care cel din spate (al cărui loc de parcare voiam să i-l cedez) mă claxonează şi începe să gesticuleze mahalagistic. Apoi mi-a spus nişte cuvinte nu tocmai decente ca să nu spun chiar „nesimţite” :).

Parcă eşti cu tractorul„, „Tunde-te că nu eşti fetiţă„, „Când te prind, te ridic!” mi-a spus tipul în repetate rânduri deşi eu nu-l provocasem deloc. Simţindu-mă deja ameninţat, i-am arătat că am cameră de filmat pe bord şi că am totul înregistrat. Atunci şi-a schimbat tactica. De la ameninţări a trecut la intimidare filmându-mi maşina iar poliţista cu care era (care nici ea nu a fost tocmai o domnişoară având în vedere că m-a şi lovit – se vede pe filmare) mi-a fotografiat maşina şi a dat-o prin staţie ca să fie verificată.

Pentru că treaba se împuţise, am decis să am câteva dovezi în cazul în care îşi vor pune ameninţările în practică aşa că m-am dat jos din maşină şi am început să îi filmez şi eu cu telefonul. Asta a ieşit (clipul brut îl vedeţi aici):

Eu l-am mai văzut pe tipul ăsta în filmări şi poze pe net din cauza comportamentului lui. Chiar a doua zi după cele întâmplate mai sus, m-a văzut în trafic şi a dat să sară în faţa maşinii mele, făcându-mi semne obscene. Vreau să ştiu dacă a făcut cineva plângere împotriva lui şi cum de, după atâta timp şi scandaluri, mai este încă angajat al unei firme ce aparţine de Primăria Sibiu.

masina de ridicat masini sibiu02

Pe drum de la Bucureşti

Ieri, venind cu ceva autocar de la Bucureşti spre Sibiu, şoferul a oprit la un restaurant de pe Valea Oltului, ne-a dat pauză jumătate de oră şi, practic, ne-a închis pe dinafară ca să fim oarecum obligaţi să intrăm în restaurantul cu pricina. De cum am intrat, era clar că e un punct unde zeci de autocare opresc pentru ca pasagerii să înfulece câte ceva.

M-am aşezat şi eu la o masă şi am comandat ciorba ce o aveau pregătită (pentru că ce voiam eu nu aveau „pe stoc”). E clar că acolo am mâncat cea mai proastă ciorbă din ultimul an: foarte rece şi cu gust de ars. Dar la fel de clar este că am primit cea mai bună smântână ce am mâncat-o vreodată, cu o consistenţă ca de unt. Nici măcar de margarină ci de unt… de o întindeai pe pâine cu cuţitul. Deci, dacă vă treziţi şi voi obligaţi să aşteptaţi jumătate de oră la Balta Verde, comandaţi un coş de pâine şi smântână 🙂

baltaverde.ro

 

5 lucruri pe care trebuie să le ştiţi despre cazările din Sibiu.

Unul dintre cele mai de suflet proiecte ale mele este “Prin Sibiul Meu” ce de anul acesta a devenit “My Sibiu”. Dacă mă citiţi constant, e imposibil să nu mă fi „auzit” până acum măcar o dată vorbind despre faptul că încerc să promovez oraşul Sibiu pe cât posibil.

În anul 2014 am adus la aici 10 bloggeri străini care au vizitat (fiecare) peste 20 de ţări până acum şi cu toate astea cu toţii au rămas îndrăgostiţi de Sibiu. Şi asta se demonstrează prin faptul că s-au întors aici la scurt timp sau chiar s-au mutat pentru o perioadă în oraşul nostru.

Având colaborări în anii ăştia cu unităţi de cazare din Sibiu mi-am dat seama de faptul că există un trend al turiştilor (nu ştiu dacă tocmai sănătos) de a renunţa la hoteluri, îndreptându-se tot mai mult spre pensiuni şi apartamente închiriate în regim hotelier. Cel puţin asta reiese din faptul că în 2014 s-au dublat (cel puţin) apartamentele scoase la închiriat de către persoane fizice.

Dar eu nefiind „din interior”, prefer să nu dau cu presupusul. Pentru că e sfârşit de an,echipa CazareSibiu.com încercă să mă lămurească şi pe mine care e linia spre care se îndreaptă turimul sibian, preferinţele turiştilor şi numărul lor şi cum a fost văzut Sibiul în 2014 din punctul ăsta de vedere.

pensiuni-sibiu

Cum vedeţi voi trendul spre care se îndreaptă turismul sibian şi, evident, ofertele hoteliere din Sibiu?

CazareSibiu.com: Turismul sibian a inceput sa se maturizeze si sa se stabilizeze. Proprietatii de pensiuni sau hoteluri au inteles ca turismul inseamna mai mult decat a oferi un loc de cazare intr-o camera. O data cu inceprerii maturizarii turismului, si ofertele au inceput sa fie mai diverse si mai targetate pe segmenti de clienti. In piata, vor rezista cei care sunt profesionisti, cei care stiu sa-si fidelizeze clientii si cei care stiu sa se promoveze pe canalele de comunicare online si offline.

E adevărat că apartamentele închiriate în regim hotelier au luat locul hotelurilor în preferinţele turiştilor ce au venit în Sibiu în 2014?

CazareSibiu.com: Dezvoltarea segmentului de cazare in regim hotelier din Sibiu este influentat de mai multi factori, la fel ca si in cazul altor orase din Transilvania. Pe de-o parte regimul hotelier se adreseaza unui segment nou de clienti care vin in oras, se datoreaza si faptului ca e mult mai avantajos sa inchiriezi in regim hotelier un apartament cu plata pe noapte, decat sa-l inchiriezi pe perioada nedeterminata, dar si datorita pietei imobiliare care pe perioada crizei a inghetat vanzarile de apartamente si astfel multi din cei care vroiau sa le vanda nu ai mai avut ce face cu ele, iar inchirierea lor a fost cea mai buna solutie.

Exista date oficiale despre numărul de turişti din Sibiu în 2014? A crescut faţă de anii anteriori?

CazareSibiu.com: Datele oficiale care exista nu reflecta realitatea, deoarece sunt multe unitati care nu-si raporteaza corect numarul de intrari pe care le-au avut. Insa, traficul raportat de Google arata ca dupa bumul de turist din 2007, numarul lor s-a stabilizat o data cu venirea crizei si a avut un trand descrescator pana in anul 2013.  Incepand din acest 2014, continund cu anii viitori, numarul turistilor va creste datorita revenirii pieteti, datorita noi infrastructuri care faciliteaza accesul strainilor spre Sibiu, dar si datorita coerentei cu care s-a promovat orasul si a evenimentelor periodice de aici.

Un Constănţean, de exemplu, găseşte cazare la Sibiu dacă se hotărăşte „peste noapte” să ne facă o vizită? Care sunt perioadele turistice din an pentru care recomandaţi oamenilor să-şi facă rezervări din timp?

CazareSibiu.com: Noi sfatuim turistii sa isi faca rezervari din timp, sa intre pe site si sa sune la receptie, iar ulterior sa trimita o rezervare scrisa pentru a avea o confirmare prin email.

Dupa cum se vede si in traficul de pe strazile Sibiului, perioada de varf incepe in primele zile ale lunii iunie, cu apogeul in luna august si cu o cadere a numarului de turism spre luna octombrie. De asemenea, o influenta majora o au si evenimentele mari care au loc, precum Festivalul de Teatru sau Targul de Craciun.

Care sunt modalitatile prin care o unitate hoteliera din Sibiu isi poate creste numarul de turisti?

CazareSibiu.com: Numarul turistilor care vin in Sibiu se imparte la numarul unitatilor de cazare care este intr-o continua crestere. In primul rand, unitatea hoteliera trebuie sa isi cunoasca bine segmentul de clienti la care se adreseaza si sa ofere servicii turistice si conditii de cazare adresate segmentului acestora. In al doilea rand, prezenta lor in mediile de comunicare cu turistii este foarte imortanta. Este important sa fi prezenti pe site-urile internationale, pe site-urile nationale, dar si pe site-urile locale cum e CazareSibiu.com

Turistii devin din ce in ce mai informati si stiu sa foloseasca internetul ca o sursa de informare si diferentiere a ofertelor existente in piata, de aceea o unitate hoteliera trebuie sa fie gasita cu usurinta.

Cine să mai respecte şi sensurile unice? În definitiv, avem atâtea alte probleme…

Într-o dimineaţă, m-am trezit cu o bezmetică gonind spre mine fără nici o remuşcare. O fracţiune de secundă chiar am crezut că e o sinucigaşă care mă va face praf. Mai apoi, însă, mi-am dat seama că era doar o mamă disperată că întârzie copilul la şcoală. Da, mergea nepăsătoare cu viteză pe contrasens, având un copil în maşină. Furioasă ca un tanc, nu-i păsa că strada are doar o bandă de mers şi nu am cum s-o evit… pur şi simplu voia să-şi ducă la timp copilul la şcoală. Niciodată nu te poţi pune în calea unei mame model!

Astfel de cazuri se întâmplă zilnic la Sibiu dar până acum nu am văzut poliţist care să împartă amenzi şi să ia carnete. Ca studiu de caz iau doar o străduţă… am făcut un montaj scurt prin care se observă clar cum mulţi încurcă circulaţia şi chiar riscă să producă accidente pentru că le este lene să ocolească o stradă. Dacă vreţi să vedeţi un şofer pierdut în spaţiu, urmăriţi clipul până la final :))

Sunt şi eu nervos pe faptul că trebuie să ocolesc jumătate de oraş pentru a ajunge acasă din cauza sensurilor unice dar pentru asta nu îmi permit să fiu nesimţit că aştia din clipul de mai sus. Totuşi, propun Primăriei Sibiu o soluţie foarte simplă de rezolvare a situaţiei, că tot se lucrează acum la intersecţia ce vreau să o aduc în discuţie.

Propun intrarea pe strada Bastionului direct de pe Şos. Alba Iulia prin reamenajarea benzii a 2-a şi montarea unui semafor. Astfel, atunci când maşinile ce vin dinspre str. Andrei Şaguna opresc la semaforul de la trecerea de pietoni, maşinile ce urcă dinspre Şos. Alba Iulia pot intra liniştite pe str. Bastionului fără să existe risc de accidente. Trafic fluent chiar şi iarna, atunci când maşinile vor opri în pantă. Şi da… str. Bastionului trebuie adusă la două sensuri între str. Ioan Lupaş şi str. Tribunei pentru că nu-şi are rost sensul unic. Dacă porţiunea de drum dinspre Pţa Aurarilor spre Kondrad Hass funcţionează fără probleme cu dublu sens de atâta timp (care e mult mai greu circulabilă şi are vizibilitate zero), şi porţiunea asta mică de drum va funcţiona la fel de bine. Dar va rezolva o problemă.

Am făcut mai jos o schiţă cu diferenţa de combustibil consumat aiurea.

Intersectie Alba Iulia-Bastionului

Un articol super-documentat despre Parcul Naţional Ceahlău [#priNeamt]

Clar, am învăţat un lucru preţios de la #mySibiu şi anume acela că bloggerii străini ştiu să scrie despre destinaţiile pe care le-au vizitat, nu doar să bifeze câteva articole.

Până anul ăsta am fost şi eu obişnuit să scriu pe blog imediat după sau chiar în timpul evenimentelor la care am participat… rapid, ca să poată intra şi articolul meu la monitorizarea ce se face de regulă după vreo 10 zile. Sponsorii şi partenerii vor imediat după eveniment rezultate, vor articole multe scrise pe bloguri, vor să se audă peste tot despre ce s-a întâmplat. Eh, aşa cum am spus mai sus, am învăţat că e mai bun un articol corect documentat, detaliat şi care să facă cititorul să viziteze locurile despre care scriu sau să testeze produsele încercate de mine decât 3 articole scrise în grabă care nu aduc prea multă informaţie.

#priNeamt Cover

Drept urmare, eu nu voi face ce am învăţat :)) Nu voi scrie un articol super-documentat deşi am parcurs parte din cele 151 de pagini a cărţii „Ceahlău – natură, istorie şi turism” si broşura „Parcul Naţional Ceahlău” în care sunt înşirate informaţii despre cele 1840 de specii şi 4 subspecii de plante inferioare (alge, fungi, licheni, briofite) şi despre toată vegetaţia întâlnită, protejată şi conservată în Parcul Naţional Ceahlău. Nu vă împovărez cu date şi cifre, ce pot face însă este să vă recomand să mergeţi să vizitaţi ceea ce a fost desemnat Sit de Importanţă Comunitară, parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000. Adică Parcul Naţional Ceahlău. Mergeţi pentru că merită.

Un fluture şi-o floare ce trebuiesc şi ele protejate prin lege.

Gagica trezită la ora 7:00 pentru a escalada munţii.

După o noapte de odihnitoare la Hotel Bistriţa din Durău (apropo, oamenii ăştia sunt fenomenali… ne-au ţinut în puf şi ne-au făcut mâncare la proţap, foc de tabără iar pe seară ne-au pus la dispoziţie clubul de la subsolul hotelului doar pentru noi)… deci după noaptea odihnitoare la Hotel Bistriţa, am plecat agale spre cabana Dochia direeect la 1750 m altitudine unde urma să ne bem cafeaua.

Îmbrăţişând soarele la 1750 m. altitudine

Dracu ştie ce ne-a fost în cap de am crezut că o să ne fie uşor pentru că s-a dovedit a fi o provocare pentru mulţi dintre noi. Sus, după 5-6 ore de urcat, am ajuns traşi doar de dorinţa de a vedea apusul din vârful muntelui, fapt ce s-a dovedit a fi nu doar frumos dar şi romantic pe alocuri. Ceaiul amestecat cu stropi de coniac şi poveştile spuse în vârf de pat au fost doar parte din farmecul muntelui.

Patru viteji (obosiţi) în vârf de munte.

Bineînţeles, nici coborârea nu ne-a fost mai uşoară, doar caprele negre reuşind să ne facă să uităm de febra musculară ce dădea semne că vrea să ne cuprindă. Caprele negre şi gândul că jos, via Durău, ne aştepta o plimbare cu barca spre apus, pe lacul Bicaz, iar mai târziu petrecerea şi discoteca despre care deja v-am spus pe la începutul articolului.

Am căzut frânţi încă înainte să ajungem în camerele de la Hotel Bistriţa Durău.

A trecut ceva timp de la vizita cu pricina #priNeamţ dar ştiu clar că peisaje ca acolo mi-a fost greu să văd în viaţa mea scurtă. Şi nu o spun doar eu, dovadă stau cele câteva poze urcate pe Instagram din vârf de munte ce au strâns record de like-uri. Să nu-mi spuneţi că imaginile de mai jos nu vă fac să vă puneţi bocancii şi să urcaţi şi voi în vârf de munte… că nu vă cred 🙂


Deci, în concluzie:

  • urcaţi pe Ceahlău până la Cabana Dochia pentru că e singurul loc din lumea asta de unde am putut să asist atât la apus cât şi la răsărit stând tolănit (aproape) în pat;
  • urcatul este greu pe loc, coborâtul este dificil timp de 2 ore dar amintirile din vârf de munte sunt pe viaţă. Şi merită trăite;
  • cazaţi-vă la Hotel Bistriţa din Durău pentru că oamenii sunt grijulii şi săritori iar mâncarea foarte bună;
  • daţi-vă o tură cu barca pe lacul Bicaz şi admiraţi apusul, treziţi-vă cu noaptea în cap şi priviţi soarele cum iese din apă.

5-11 septembrie 2014. Tot ce-i de văzut #priNeamt! Urmăreste editia a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui judet din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy. Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Natională pentru TurismConsiliul Judetean NeamtPrimăria Piatra Neamt,Hotel Bistrita din DurăuBlue Air si Autoboca Rent-a-car.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA    OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA  OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA  OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Frica de review-uri negative

Oamenii din industria hoteliera au inceput sa realizeze cat de important e ca de fiecare data sa aiba servicii perfecte. Un client nemultumit iti poate dauna foarte mult avand in vedere ca majoritatea rezervarilor se fac online si, deci, oamenii pot verifica dinainte parerile fostilor clienti.

La Venetia am optat pentru un apartament in oras tinand cont ca niciodata pana acum nu ne-am permis sa ne cazam aproape de Piata San Marco. Pretul pe noapte a fost acceptabil asa ca am renuntat la unele facilitati cum ar fi internetul, televizorul in camera sau baia proprie. Cazarea a fost ok tinand cont de pret… probabil chiar review-urile negative de pe site-uri gen Booking.com i-au obligat pe proprietari sa scada pretul asa drastic. Atat de drastic incat proprietara aproape ca ne ruga in genunchi sa nu scriem si noi un review negativ atunci cand a intampinat o problema la plata cu cardul.

tripadvisor

In Porec am optat, de asemenea, pentru un apartament. Locatie buna, zona linistita, aproape de magazine si plaja… cu toate astea, probabil nu va primi o nota foarte buna din partea mea. Daca la Venetia stiam ca nu o sa avem net, aici am cautat special un loc de unde sa pot scrie pe blog. Din pacate, netul a fost groaznic. Reteaua pica tot la 2 minute.. atunci cand reuseam sa ma conectez. Un lucru foarte enervant atunci cand depinzi de o facilitate promisa in momentul rezervarii.

Problema mea este ca nu stiu exact cum se noteaza serviciile in reiew-urile de pe net asa ca las mai jos „grila” mea de notare… poate imi spuneti voi daca este ok sau nu. Deci:

  • >8: servicii foarte bune;
  • 8: servicii bune;
  • 6-7: servicii acceptabile spre dezamagitoare;
  • 4-5: servicii proaste si foarte proaste;
  • sper sa nu fie cazul vreodata sa dau note sub 4.

Care-i nebunul care a promis august luna lui cuptor?

Niciodata dar niciodata nu mi-am programat concediul in luna august. Mai ca saracii… ba in octombrie, ba in septembrie iar anul trecut l-am avut in iulie. Intotdeauna a fost vreme buna, peisaje frumoase, calatorii linistitoare.

In 2014, insa, meteorologii ne-au promis un an canicular, un august al lui cuptor de care trebuie sa fugim nemijlocit. Ascultandu-i cu temere, ne-am spus in urma cu vreo 4 luni ca e de preferat sa ne prajim pe plaja altora decat sa ne coacem la noi in casa… asa ca am rezervat biletele de avion cu destinatia Italia si Croatia. Ca deh, daca tot mergem in august in concediu asa cum fac oamenii cu bani, macar sa ne lafaim si noi timp de doua saptamani prin tari straine.

Si-am plecat. Doar ca… doar doua zile au fost cu ceva soare bun de plaja, in rest, a aratat cam asa:


Oare ce fac oamenii in concediile cu ploaie?

Acum înţeleg de ce nu promovăm Bâlea Lac.

Mi-au rămas în minte vorbele unei fetiţe ce s-a chinuit să urce până la cetatea din Deva: „Pentru asta am plătit bilet?”.

Cam aşa e şi pe Transfăgărăşan, supranumit şi cel mai fain drum din Europa pe care trebuie să conduci măcar o dată în viaţă. Urci şi urci şi urci, mai opreşti pe drum să faci câte o poză, urci iarăşi dar când ajungi în vârf dai de mizerie şi civilizaţie ioc. Recunosc că şi eu am pitit coceanul de la porumbul fiert într-un dâmb de gunoaie… asta după ce l-am purtat după mine timp de 10 minute şi nu am găsit coş de gunoi unde să-l arunc corespunzător. Multă lume, multe tarabe cu producători şi comercianţi de produse tradiţionale şi două-trei hoteluri care nu pot gândi cum naiba să facă să păstreze zona Bâlea Lac curată şi atrăgătoare.

Vă las, totuşi, cu o imagine cu Transfăgărăşanul. Pentru că zona Bâlea Lac e sinistră.

Ce am vizitat la Horezu

Astăzi s-au năpustit norii asupra cerului şi vântul a venit cu gânduri de răcire… o vreme nu tocmai bună pentru a-mi aminti de vizita #laHorezu având în vedere că acolo au fost pe toată perioada 30 de grade.

Dar oricum, nu mi-e greu să mă reîntorc cu gândul la zilele petrecute la Horezu, staţi liniştiţi 🙂

Ce am vizitat la Horezu:

Mănăstirea de mâicuţe Hurez, cel mai reprezentativ complex de arhitectură în stil brâncovenesc. Aici am asistat la un lucru uimitor – două fete din grupul nostru au fost pur şi simplu răvăşite de sentimentul de linişte (sau agitaţie, nu ştiu) dintre cele patru ziduri înalte ale mănăstirii. Au izbucnit în lacrimi din senin, fără nici un motiv concret. Ciudat…

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Culele Duca şi Greceanu din comuna Măldăreşti, foarte aproape de Horezu. Culele sunt case boiereşti (dar într-adevăr boiereşti) fortificate. Acuma sunt muzee foarte bine îngrijite unde te poţi chiar şi caza cu 60 de lei/noapte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cabana „La Cristian” pe care o pun tot la obiectiv turistic 🙂 având în vedere peisajele nemărginite de pe Vf. lui Roman. Ca să nu mai amintesc de faptul că după câteva minute de mers am ajuns la o stână în adevăratul sens al cuvântului de unde am cumpărat (dintre vaci şi găini) lapte de vacă, brânză şi un unt natural atât de gălbui cum nu am mai văzut până acum. Cabana este ridicată pe fonduri europene şi are chiar şi teren de tenis pentru doritori. Zona este incredibilă… dimineaţa ne-am trezit cu peisajul ăsta:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Singurul regret este că nu am vizitat şi câteva peşteri… măcar Peştera Muierii 😀

Mic dejun

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

#LaHorezu este un eveniment organizat de RomaniaMagica în parteneriat cu Primăria HorezuCabana La CristianHorezu Gifts și AutoBoca | Rent-A-Car cu sprijinul Răureni, cu drag din naturăBoromir – împarte bucuriiAQUA CarpaticaDomeniile SâmbureștiLipton Ice Tea și Printcenter Mulțumiri speciale Magic Handmade.

Cum se face ceramica de #laHorezu?

Se pare că nu degeaba prinţului Charles îi place la nebunie la Horezu… aici tradiţia este foarte importantă atât pentru comunitate cât şi pentru cei din primărie şi, aşa cum am auzit lăudându-se în repetate rânduri în stil politicianistic, chiar şi pentru ministerul turismului.

Cert este că zona este în plină dezvoltare turistică, numărul spaţiilor de cazare crescând de zece ori în ultimii ani. Şi oamenii simt asta, se vede că îşi doresc să se audă în toată lumea de ceramica de Horezu.

Noi am ajuns #laHorezu la invitaţia Marianei şi a lui Denis de la România Magică, odată cu târgul ceramicii populare româneşti „Cocoşul de Hurez” ce are loc anual aici, încă din 1971. Peste 90 de ceramişti din România şi împrejurimi şi-au expus marfa, atrăgând peste 10.000 de vizitatori în oraş.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru a intra în lumea ceramicii de Horezu, doamna Vasilica ne-a arătat cum se modelează lutul extras dintr-un deal de lângă casă. Ea face aproximativ 350 de vase ori farfurii pe zi, asta însemnând vreo 6 ore de lucru. Aşa arată masa ei de lucru iar mai jos vedeţi cuptorul ce era să-i ardă gospodăria cu ceva ani în urmă 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Familia Pietraru e câştigătoarea marelui premiu al concursului „Cocoşul de Hurez” organizat printre participanţii la târgul ceramicii populare româneşti. Ei au casa asta minunată în forma unui vas ceramic ce a stat mult timp pe coperţile de arhitectură din România. Tot aici au şi un mic atelier deschis turiştilor astfel că am reuşit să punem şi noi mâna pe lut, modelând fiecare câte un vas propriu şi personal. Mai jos vedeţi şi masa de lucru a familiei, acolo unde îşi decorează ceramica cu motive tradiţionale reprezentative pentru zona Horezu – adică mulţi cocoşi 😀

Poze lahorezu_02

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoze lahorezu_03OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mai apoi, toată ceramica este pictată cu vopsea naturală, cu ajutorul penelor de pasăre şi cu multă îndemânare. Am încercat şi eu să fac o decoraţie inspirată pe o farfurie micuţă dar nu mi-a ieşit chiar ce trebuia. Cea din dreapta este farfurioara mea iar cea din stânga imaginii este pictată de Diana-Ribana. Recunosc, ei i-a ieşit mai bine 😛

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dar Horezu nu este doar despre ceramică, ceramică şi vase pictate. Zona este plină de mănăstiri interesante iar muntele spre Vârful lui Roman este plin de pensiuni primitoare cu aer curat. Revin în zilele următoare cu detalii.

#LaHorezu este un eveniment organizat de RomaniaMagica în parteneriat cu Primăria HorezuCabana La CristianHorezu Gifts și AutoBoca | Rent-A-Car cu sprijinul Răureni, cu drag din naturăBoromir – împarte bucuriiAQUA CarpaticaDomeniile SâmbureștiLipton Ice Tea și Printcenter Mulțumiri speciale Magic Handmade.