Aşa arată un festival mare!

Pentru Sibiu probabil că sunt o mirare cuvintele de mai jos, aici neavând festivaluri pe o perioadă aşa lungă şi nicidecum care să acopere o aşa mare pătură de spectatori, pentru restul oraşelor unde nu există evenimente culturale probabil că e un vis, pentru Oradea însă este cel mai mare şi diversificat eveniment din oraş: Toamna Orădeană. Să începem cu nişte cifre:

  • Două săptămâni de cultură, distracţie şi destrăbălare;
  • Spectacole de teatru, dans, balet, operă;
  • 3.000 de spectatori la cele 14 spectacole, majoritatea jucate cu casa închisă;
  • Concerte de jazz, rock, ţigănească, muzică populară;
  • 40.000 de spectatori la concertele în aer liber.

Asta a însemnat Toamna Orădeană 2012. Aşa cum spuneam, e ciudat pentru unii ca un festival să Continuă să citești Aşa arată un festival mare!

Cum a fost la Zilele Cetăţii Oradea?

Despre Oradea mi-am adunat cu greu gândurile. Singurul lucru care-l mai văzusem aici a fost un restaurant cu vreo 3 ani în urmă. În rest, niciodată nu am avut şansa să văd oraşul până acum.

Aşa cum v-am spus zilele trecute, Casa de Cultură Oradea şi Siemens ne-au invitat pentru câteva zile să vedem oraşul lui Ladislau şi să petrecem împreună cu locuitorii lui la Zilele Cetăţii, festivalul care anunţă pregătirile pentru Toamna Oradeană care este programată în perioada 1-14 octombrie 2012. Cu ocazia asta s-a lansat şi site-ul www.toamnaoradeana.com (click să vedeţi ce fain e).

Pe lângă petrecerile specifice, ghidaj în Cetatea Oradea, expoziţie de steaguri medievale pictate Continuă să citești Cum a fost la Zilele Cetăţii Oradea?

Pestera Ursilor – poveste mirobolanta

Orice text as pune eu in randurile astea ar pali fara drept de apel in fata a ceea ce a scris un adevarat maestru al pliatelor turistice romanesti asa ca va redau mai jos o parte din istoria Pesterii Ursilor:

In imperiul rece al beznei, apa este de milenii artizanul unei vesnicii fragile. Ceea ce natura s-a trudit sa faureasca in milioane de ani, o mana ignoranta sau un picior neatent poate strivi intr-o clipa. Iata de ce adancul isi tine ferecate podoabele de privirile oamenilor.
Doar celor care au o tenacitate deosebita si agilitate in a se strecura printre peretii de stanca si mai ales celor ce dovedesc un respect profund fata de operele naturii, pesterile isi ridica voalul de tacere si-si lasa spre contemplare splendoarea daltuita in calcar.
Muzeu si necropola deopotriva, Pestera Ursilor de la Chiscau nu inceteaza sa uimeasca atat ochiul neavizat al calatorului cat si pe cel documentat al omului de stiinta.

Continuă să citești Pestera Ursilor – poveste mirobolanta