Despre Bucuresti, din pacate, nimic de bine

Weekend-ul l-am petrecut in orasul ce ne reprezinta tara, poarta ce ureaza „bun venit” turistilor straini, in locul unde putem observa cel mai usor tiparul poporului roman. Din pacate, Bucuresti.

Este pentru prima oara cand revin in Transilvania cu ganduri rele despre Bucuresti. Sentimentele mi se indreapta mai degraba spre revolta, mahnire si rusine probabil si pentru ca vizita asta scurta „la capitala” mi-a dat peste cap unele valori si convingeri in care credeam cu tarie pana mai ieri. Dar sa o luam pe rand:

Centrul Vechi

Indragostit fiind de Centrul Vechi din Bucuresti, am descoperit de data asta un „cartier rosu” romanesc ce nu mai seamana cu nimic ce-mi aminteam eu ca este zona istorica a capitalei noastre. La fiecare pas esti incurajat sa incerci un masaj erotic intr-unul din zecile de centre destinate placerilor iar vitrinele pub-urilor sunt ocupate mai toate de dansatoare mai mult golase decat dragalase, platite pentru a trezi dorinte animalice barbatilor alcoolizati din zona. Totul e zgomot si depravare, agitatie si femei „usoare”.

Taximetristii

Declarat fiind pana acum impotriva Uber pentru a sustine taximetria legala, traditionala, mi-am schimbat peste noapte toate convingerile, inpins fiind de catre cei mai nesimtiti, nerespectuosi, golani locuitori ai capitalei – taximetristii.

In cele 3 zile petrecute la Bucuresti nu am avut succes in a circula nici macar o singura data cu taxiul, dat fiind ca niciun taximetrist nu s-a deranjat sa accepte comenzile noastre. Indiferent daca a fost zi sau noapte, daca voiam sa iau taxiul din Centrul Vechi, de la hotel, din Baneasa sau de la Unirii, taximetristii nici nu asteptau sa auda unde vrem sa mergem ca spuneau direct ca nu sunt liberi ori sa platim o taxa de 50 de lei pentru cursa. Nici macar un drum Bucuresti-Sibiu probabil nu i-ar fi multumit fara plata acelei taxe „de pornire” ce se traduce cu usurinta intr-o cursa normala de 35 km.

Asa am fost nevoiti sa mergem pe jos mai bine de o ora pentru a ajunge la hotel. Si asta este odios pentru o capitala europeana si ar trebui sa fie un semnal mare de alarma pentru toate insitutiile, incepand de la Primarie pana la Politie si OPC, avand in vedere ca vorbim, totusi, de siguranta turistilor si cetatenilor. Actiunile astea ar trebui tratate foarte serios si de catre presa care poate schimba ceva pana nu se ajunge la intamplari de genul asta.

Transportul in comun

De mai multe ori mi-am spus in zilele petrecute la Bucuresti ca cel ce a inventat metroul trebuie sa traiasca 150 de ani de fericire, atat de bun e transportul asta in comun in comparatie cu RATB-ul fara aer conditionat. Dar nu se poate uita faptul ca Metrorex-ul nu a vrut in ruptul capului sa prelungeasca orele de circulatie tinand cont ca la ora 23:00 au plecat in acelasi timp 60.000 de oameni de la concertul Robbie Williams. Oameni care trebuiau sa ajunga cumva fiecare la casa lui, ca doar nu-mi inchipui cum ar fi fost cateva zeci de mii de masini in intersectiile din preajma Palatului Parlamanetului. Umbla vorba ca sefii Metrorex au cerut 30.000 de lei pentru a pune metrourile pe şine, lucru neacceptat de catre organizatorii concertului.

Si uite asa, ne intoarcem la punctul de dinainte cu taximetristii si umblatul turistilor sub clar de luna pe strazile intunecate ale Bucurestiului. In rest, numai de bine

Hoteluri Bucureşti

În ultimii doi ani am umblat mult prin lume la hoteluri de 2, 3 şi 4 stele. Ultima perioadă mi-a oferit şansa să văd şi altfel de cazare in Bucuresti pe lângă cea pe care o ştiam (preţuri mari, calitate mică) aşa că zic eu să fac o listă cu hoteluri din Bucuresti vizitate de mine.

Încep cu ultimul hotel la care am stat şi cel mai fain din toate punctele de vedere. Continuă să citești Hoteluri Bucureşti

Numai in Bucuresti…

  • Am luat un taxi ce tocmai lasase un client. Hotel Ramada e destinatia noastra si a plecat din loc. Pe drum ne spune ca-i aproape, ajungem imediat. La oprire, ceasul a aratat 2,60 lei, el ne-a cerut minim 5 lei pentru ca in general „taxa” minima pentru o cursa e de 7 lei. Benzina e 6 lei, tu ce crezi, ca mergem asa, pe gratis? mi-a spus soferul strigand dupa mine ca sunt nesimtit ca ma zgarcesc la 2 lei. Nu a avut sa-mi dea rest de la 5.
  • Facem comanda la receptia hotelului. Ne urcam in taxi si plecam din loc dupa care soferul ne intreaba ce indicativ ni s-a spus la telefon ca are taxiul ce tocmai l-am comandat. Nu stiu, pentru ca nu am asteptat sa mi se spuna de la receptie, am raspuns. Nu se poate, nu pot sa va iau pentru ca-mi taie statia daca iau pe altcinea asa ca a trebuit sa ne intoarcem la hotel, sa merg pana la receptie, sa intreb indicativul si abia apoi am putut pleca din loc. Toate astea pe cheltuiala mea.
  • Cu acelasi taximetrist si minim 1 leu in plus pe ceas pentru toata harababura cu indicativul. Ceasul arata 8,20 lei. Dau 10 si astept restul. Soferul ia banii, se aseaza confortabil in scaun si Continuă să citești Numai in Bucuresti…

Centrul Vechi al Bucureştiului

Centrul Vechi al Bucureştiului este o bijuterie turistică pe care se pare că nimeni nu ştie s-o exploateze. Reamintindu-mi puţin cum arăta Centrul Vechi din Sibiu prin 2005 şi cum arată acum, tind să cred că peste câţiva ani şi Bucureştiul va avea cu ce să se laude.

Atmosfera este deja una demnă de o zonă turistică, peste tot unde te uiţi este plin de cafenele şi magazine cochete. Exact ca la Sibiu. Poate chiar mai atractive. Terasele sunt pline până la ore mici, fiind atât de aglomerat încât cu greu te deplasezi dintr-o parte în alta a unei străzi pietonale. Pe lumină, ce-i drept, străzile nu arată atât de bine pe cât ar trebui. Puţine dintre ele sunt pavate, restul Continuă să citești Centrul Vechi al Bucureştiului

Un Bucureşti din autocar.

Bucureştiul (încă) mai este un oraş fain, orice s-ar spune. Mai are multe clădiri importante în picioare şi zone precum Centrul Vechi şi Palatul Mogoşoaia ce trebuie vizitate.

Ghidul nostru de la prinBucureştiulmeu, dna. Magda Nicolae, spunea fără să se laude că majoritatea grupurilor de turişti străini consideră Bucureştiul ca fiind a doua capitală ca frumuseţe din Europa. Nu am îndrăznit să întreb care e prima dar nici nu m-a interesat pe moment. Am rămas uimit de-a binelea când am auzit cuvintele astea pentru că ştiu cum arată o capitală în afara graniţelor noastre. La ce ar fi trebuit să mă aştept în orele ce urmau? Apoi, în timpul turului mi-am dat seama de ce turiştii rămân cu impresii frumoase despre Bucureşti. Fiind într-un autocar turistic şi circulând sâmbăta, nu am aşteptat la semafoare, nu au fost ambuteiaje şi claxoane, unde pun şi că de multe ori am circulat pe banda rezervată special transportului de călători (autobuze RATB, autocare cu turişti şi, din câte am văzut, taxiuri). Atunci când nu te confrunţi cu problemele astea, Bucureşti este un oraş civilizat, neaglomerat şi frumos. Continuă să citești Un Bucureşti din autocar.

Micul Paris

E greu pentru un om umblat prin lume (ca mine de exemplu) să digere Bucureştiul. O capitală de ţară cu peste 20 de miliaoane de cetăţeni ar trebui să arate tot ce e mai bun din acea ţară. Ar trebui să fie reprezentativă şi locuitorii să se mândrească cu ea.

Nu ar trebui să fie atâta praf. Nu ar trebui să fie atâta aglomeraţie. Nu ar trebui să fie atâta stres şi aşa multe claxoane. Nu ar trebui să fie clădiri parazitare oriunde te întorci cu privirea. Nu ar trebui printre Continuă să citești Micul Paris

Salutări din Bucureşti

Dragă cititorule,

Ieri am ajuns în capitală. Mamăăă ce oraş mareee. Şi ce de maşini! Peste tot – pe trotuare, pe iarbă, pe case… şi toate stau. Şi alea de pe stradă stau aproape tot timpul. Am stat şi eu în maşină aproape 3 ore până am ajuns la hotel. Cu toate astea, oamenii sunt foarte relaxaţi. La un moment-dat l-am întrebat pe unde să merg pe unu ce stătea în maşina de lângă mine. Foarte amabil, mi-a ridicat un deget şi într-adevăr pe prima stradă la dreapta trebuia s-o iau. Omul chiar a transmis salutări şi mamei mele. La noi n-ai fi văzut aşa ceva. Toţi sunt doar pentru ei acolo.

Ah, să nu uit. Am trecut pe lângă clădirea aia mare făcută de Ceauşescu. E chiar mare, nu glumeau ăia de la radio. Am auzit că s-au strâns în faţă 60.000 de oameni şi au strigat în cor să se ducă în iad cei de acolo. Ceva cu autostradă spre iad parcă. Nu ştiu, că nu am fost. Da mulţi spun că au fost conectaţi la curent cu strigătul ăla. Toţi s-au simţit aşa bine încât au promis că vor mai ieşi în stradă cu zecile de mii.

Hotelul, ceva straniu. Lumina nu merge numa dacă bagi o placă de Continuă să citești Salutări din Bucureşti

Fortul 13 Jilava

Câţi dintre voi au fost vreodată într-o închisoare?
Câţi ştiu cum arată o celulă, o cameră de carceră, o cameră neagră? Câţi ştiu că într-o celulă de 4×4 erau închişi 35 de oameni, că exista o gaură într-un colţ al camerei, pe post de wc?

Toate astea ar fi o atracţie permanentă pentru turişti, mai ales dacă vorbim de Fortul 13 de la Jilava, acolo unde au fost închişi comunişti ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica şi Alexandru Drăghici, acolo unde într-o noapte au fost împuşcaţi 64 de opozanţi ai Mişcării Legionare.

Mai ales dacă vorbim de Fortul 13 Jilava, acolo unde a fost închis mareşalul Ion Antonescu, unde încă se mai văd inscripţiile puşcăriaşilor şi rugile lor.

Un magnet pentru turişti ar fi camera neagră, acolo unde stăteau pe întuneric, întinşi în apă, în propriul rahat cei pedepsiţi.

Toate poveştile astea sunt… nerostite.