Dupa ce ne-am invartit cu masini doua ture prin oras, am gasit o parcare amenajata unde sa ne oprim. Inca 500m. printre cabanute unde se vindeau animalute ciudate de plastic (soareci mai exact) si lame de guma de mestecat dinaia de primeam in copilarie din Germania, si am ajuns intr-un autobuz lung inscriptionat in ceva limba neinteleasa de mine.
Parcurgand cu autobuzul tunelul intunecat, ne indreptam cu vreo 60 la ora spre o alta salina. Cel putin asa credeam eu ca este (doar o alta salina) dar de fapt urma sa descopar cea mai tare salina la care am fost vreodata. Evident ca e putina trasa de par declaratia mea de dragoste pentru Salina din Praid, avand in vedere ca era doar a doua vazuta de mine dar dupa ce o vezi pe cea din Turda ai impresia ca toate celelalte pe care le vei vizita pe viitor vor fi „doar o alta”. Pe buna dreptate ramai cu impresia asta, nu zic nu, dar, vedeti voi, cateodata pentru un om e mai atractiva interactiunea emotionala decat cea moderna. Continuă să citești Nicidecum "o alta" salina