Când ieşea lumea la proteste în Sibiu, presa venea, filma şi lua câteva interviuri. Primele zile de protest la Sibiu nici nu apăruseră pe TV, atât de neinteresante au fost. Acum însă televiziunile şi-au trimis car-uri de transmisiuni în direct, zeci de camere de filmat şi fotografi. Cu toţii aşteptau ultraşii şi scandalul. N-a fost să fie.
Nici ultraşi mulţi nici scandalurile. Gerul şi drumurile închise au făcut ca la Sibiu să vină doar vreo 500 de ultraşi din 11 oraşe ale minunatei noastre ţări, ultraşi care au cântat, au strigat şi au înjurat. Doar vreo două mici scandaluri am văzut şi alea aplanate rapid. N-am văzut suporterii beţi, aia care merg la meciurile din deplasare, care se alcoolizează rău pe autocar. În schimb, am văzut mulţi suporteri înfofoliţi cu fulare şi cagule ce se fereau de orice cameră de filmat. Iar atunci când îi întrebam de ce sunt acolo, pentru ce sau împotriva cui protestează, nu au scos prea multe cuvinte pe gură. Parcă de frică. De frica lui Mitică de le Ligă care şi-a auzit nenumărate blesteme aseară.
Eu sunt suporter. De ce? Pentru că încă „suport” România şi nu am uitat s-o încurajez
Si eu sunt suporter-suport frigu:))))))))Jos frigul!!:P
Suporterii au nevoie de sectii de politie moderne:)))scaune cu masaj,spa..plaseme ptr a vedea meciurile…buna asta:))