Categorie: Uncategorized

Am stat de vorbă cu mai mulți proprietari pentru a înțelege ce e în capul lor când își închiriază apartamentele cu două salarii minime pe economie.

Au sărit în aer prețurile chiriilor în Sibiu astfel că am încercat să stau de vorbă cu mai mulți proprietari pentru a înțelege ce e în capul lor când își închiriază apartamentele cu sume exorbitante.

Totul a început după ce am văzut de închirat un apartament de două camere, semidecomandat, cu mobilă veche și fără loc rezervat de parcare, la 320 euro/lună. Este într-o zonă denumită în ultimul timp centrală. În fapt, este aproape la marginea orașului dar, da, nu foarte departe de centru, chiar dacă accesul spre zona industrială a Sibiului este greoi. Am luat legătura cu proprietarul și, după ce mi-a înșirat lista obișnuită de dotări de lux (gresie, faianță și parchet), l-am întrebat direct „de ce așa mult?”. Nu a avut răspuns la această întrebare.

Așa că mi-am îndreptat atenția spre o zonă mai îndepărtată de oraș. Cine știe, poate reușesc să găsesc vreun apartament de închiriat la un preț justificat. Dar am dat de prețuri și mai mari…

Doamna, găsită într-un anunț pe Facebook, închiriază un apartament aflat la demisolul unui bloc. Prețul cerut? 400 de euro. Spune că apartamentul are toate dotările necesare: bucătărie utilată complet, mașină de spălat haine și mașină de spălat vase iar prețul este mic având în vedere că până mai ieri apartamentul a fost închiriat cu 450 euro lunar.

Atuul apartamentului: zona liniștită. Da, este o zonă liniștită dar asta pentru că apartamentul se află la cea mai mare distanță posibilă în oraș față de zona centrală, în zona opusă ieșirii spre autostradă și fără magazine pe o rază de câțiva km. Așa că mai fac o încercare pentru a înțelege prețul exagerat cerut pentru un apartament de două camere la demisol.

Înghit în sec și îmi îndrept căutările spre comunele din jurul Sibiului. Sigur ar trebui să fie mai ieftin, îmi spun eu. Dar dau doar peste apartamente cu două dormitoare, nemobilat, la 420 euro/lună. Și, pe lângă prețurile astea de metropolă, am mai găsit un anunț ce mi-a sărit în ochi:

Oamenii ăștia închiriază un apartament în afara Sibiului, într-o zonă de blocuri extrem de aglomerată (practic, vezi tot ce fac vecinii în casă), cu două dormitoare, living cu bucătărie open space, o baie, o terasă cât de cât și un loc de parcare… la 800 de euro lunar. Opt sute fucking euros pe lună un apartament de două camere în afara Sibiului. Poate să fie mobilat cu cea mai de piele canapea, dragilor, dar 800 de euro un apartament de două camere în acea zonă foarte aglomerată nu se justifică nici dacă ai avea lift privat poleit cu aur.

Îmi revin din șoc și, brusc, cei 400 euro la capătul lumii, în Pădurea Dumbrava, nu mi se mai par atât de mult chiar dacă de fiecare dată când voi deschide geamul voi inhala noxele venite din țevile de eșapament ale mașinilor parcate la nivelul vederii mele. Nici măcar mobila ieftină de la Dedeman nu mai este deranjantă așa că revin la doamna ce îl închiriază în ideea să negociez ceva la preț. Mi-a tăiat-o scurt: „Ăsta este prețul …dacă vreți mai ieftin… căutați în altă parte”.

Festivalul Sighişoara Medievală 2018

 Având tema ”LEGENDE MEDIEVALE”, cea de-a XXV-a ediție își propune să aducă Festivalul Sighişoara Medievală la valoarea pe care o merită, și anume a celui mai vechi festival medieval din România care să se bucure de autenticitatea perioadei declarate prin spectacole, muzică și imagine, devenind astfel o poartă de călătorie în timp care să pună în valoare Cetatea Sighișoarei. [sursa]

Să ridice mâna cei ce au fost anul acesta la Festivalul Sighişoara Medievală. Acum să ridice mâna cei ce au fost la festival în ultimii trei ani. Mă gândeam eu… pun pariu că nimeni nu mai are în program vizitarea Sighișoarei în timpul festivalului.

Cunoscând atmosfera din urmă cu vreo 10 ani, din tinerețile mele zbuciumate, am dat o fugă ieri până la Sighișoara. Am descoperit un orășel aerisit, chiar dacă a fost ziua principală de festival – câteva sute de oameni plimbându-se pe frumoasele străduțe.

Sighișoara aceeași, cu o atmosferă foarte faină, magazine de suveniruri și cafenele amenajate frumos. Din păcate, Sighişoara Medievală a rămas cu mult în urma altor festivaluri de genul ăsta din țară, chiar dacă este cel mai vechi – anul ăsta a fost ediția XXV.

Moartea ursului ar trebui să schimbe nişte lucruri

Sunt şocante imaginile cu împuşcarea puiului de urs de la Sibiu dar fără ele am trece din nou uşor peste încă un caz de incompetenţă. Pentru că am nişte întrebări şi aş vrea ca presa să fie suficient de „agresivă” până va afla toate răspunsurile, voi scrie aici nelămuririle şi eventual voi updata articolul pe măsură ce voi afla noi informaţii:

Eu vreau să ştiu doar atât:
1. Punctul de vedere al omului cu tranchilizant şi cum explică el de ce trebuie să îi mai plătim în continuare salariul din bani publici (este angajat al Grădinii Zoologice din Sibiu).
Asta pe lângă întrebarea ce dracu de tranchilizant foloseşte şi de unde îl cumpără. Mi-e teamă să nu fie un nou caz Hexi Pharma.
2. De ce zeci de oameni stăteau cocoţaţi la propriu pe urs, fluierându-l şi făcând gălăgie ca şi cum aşteptau ca acesta să vină liniştit în faţa lor, să se culce pe burtă pe asfalt cu labele la ceafă şi să spună „mă predau”. De ce nu s-a delimitat zona suficient de „la distanţă” pentru a nu agita ursul şi cine răspunde pentru coordonarea unor astfel de situaţii penibile în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când vezi zeci de poliţişti, pompieri, jandarmi care fac poze în loc să găsească soluţii, e trist. Oamenii ăia nu aveau ce să caute acolo!


Sprint Curier loveşte din nou!

Dragă Sprint Curier, ce trebuie să fac ca să nu mă mai trezeşti zilnic cu sms-uri spunându-mi că îmi trimiţi pachet? Mai ales că numărul ăla de colet specificat de tine în mesaj nici nu există. Nici pachetul nu există cum de altfel probabil nici expeditorul. Mie nu îmi este dor de tine aşa că, scuzându-mă pentru deranj, mori bă!

[update] La vreo 2 ore de la publicarea articolului, m-a sunat cineva de la Sprint Curier să-mi spună că m-a căutat acasă dar nu m-a găsit. Se pare că, totuşi, este un plic pentru mine 🙂

 

ăSprin curier Sibiu

Verde la educatie pentru circulatie

Nu stiu voi, dar eu inainte de a-mi face carnetul de sofer eram un pieton total iresponsabil. Aveam impresia ca strada e a mea si consideram ca atata timp cat eu am prioritate pe trecerea de pietoni pot trece strada fara sa ma asigur deloc. Doar dupa ce m-am pus in spatele volanului mi-am dat seama ca o masina nu franeaza instant atunci cand pietonul pune piciorul pe carosabil si ca oricata dreptate as fi avut, tot eu as fi fost cel accidentat si schilodit pe viata.

Pentru a evita ca si copiii nostri sa fie la fel de iresponsabili din lipsa de cunostinte, Lidl desfasoara cea mai mare campanie de educatie rutiera din Romania, cu sprijinul Politiei Rutiere, denumita „Verde la educatie pentru circulatie”.

Vizual_Verde la educatie pentru circulatie

Asa ca, dragii mei, duceti-va copiii la oricare magazin Lidl din cele 163 din tara, duminica, 29 sept, incepand cu ora 10:00. Simultan se va desfasura campania in toate magazinele, intr-o maniera interactiva si atractiva pentru copii, cu jocuri educative prin care vor invata semnele de circulatie si cum sa treaca strada. O pasarica mi-a soptit ca va fi amenajat si un orasel in miniatura si ca toti participantii vor fi rasplatiti pentru interactivitate.

PS1 Daca tot ajungeti la Lidl, cumparati-va si o gogoasa cu gem… e fenomenala. Si sunt sigur ca si politistilor le-ar placea una 😀
PS2 Campania Lidl de educatie rutiera „Verde la educatie pentru circulatie” se poate urmari si pe net, live, pe canalul de Youtube Lidl Romania.

Puţin despre educaţie… de la Ghiţă Mureşan

Nu intenţionat am lăsat articolul ăsta pentru prima zi de şcoală dar se potriveşte perfect.

În urmă cu aproape o lună am luat masa cu Ghiţă Mureşan, cel mai mare şi mai tare baschetbalist român. Ne-am povestit preţ de vreo două ore după care nu am rămas în cap nici cu scheme de atac şi nici măcar cu poveşti din America ci… cu cât de importantă e educaţia şi şcoala. Alături de mine am luat şi o tânără baschetbalistă din Sibiu căreia eram foarte curios ce o să-i spună Big Ghiţă, cât de mult o va motiva să continue să joace baschet, să muncească pentru a ajunge o jucătoare mare. Eh, nu a fost chiar aşa.

Big Ghiţă nici măcar nu i-a povestit de jocul de baschet ci de educaţie. I-a promis că, dacă vrea, o să-i pună o vorbă bună la un colegiu din America pentru a continua să joace acolo baschet şi să-şi facă studiile. „După ce termini decizi tu dacă o să continui cu baschetul sau nu, importantă pentru tine e educaţia, trebuie să înveţi. Baschetul te ajută mult într-un CV pentru că dovedeşti că poţi „juca” în echipă şi că eşti disciplinată dar nu trebuie să te gândeşti să devi profesionistă” aşa îi spunea Ghiţă Mureşan.

ghita muresan sibiu01

Am aflat şi că orice jucător devenit profesionist în SUA este susţinut financiar de către club să-şi termine studiile. Chiar şi atunci când un jucător renunţă la sport în timpul colegiului, clubul la care a jucat îl ajută până când termină şcoala… pentru că în America şcoala e foarte importantă.

Big Ghiţă spune că în NBA sunt selectaţi extrem de puţini baschetbalişti anual şi sunt atât de bine plătiţi şi pentru că după câteva sezoane în NBA jucătorii nu mai sunt buni de nimic. Atât la antrenamente cât mai ales în timpul meciurilor, jucătorii dau mai mult decât pot şi, cu timpul, îşi cam distrug corpul. De asta, la întâlnirile cu foştii jucători din NBA, mulţi dintre ei sunt în scaun cu rotile.

Filmul „My Giant” în care a jucat Ghiţă Mureşan în 1998 trebuia să fie vorba despre un italian gigant dar Ghiţă i-a condiţionat lui Billy Crystal (regizorul şi actor în film) să modifice scenariul. După câteva întâlniri şi două săptămâni în care au repetat de două ori toate scenele în livingul lui Billy Crystal, au bătut palma şi s-au apucat de filmări.

Ghiţă Mureşan este singurul român ce a jucat vreodată în NBA, fiind cel mai înalt baschetbalist ce a jucat în liga profesionistă de baschet din SUA. A jucat cinci sezoane pentru Washington Bullets (1993-1998) şi două pentru New Jersey Nets (1998-2000). În sezonul 1995-1996 a primit premiul NBA Most Improved Player Award. El a venit la Sibiu la invitaţia Asociaţiei „Al 6-lea jucător” pentru a participa la Zilele Baschetului.

La masă cu „Big” Ghiţă. Tăcere…

Îl ştim din film(e) şi de la TV. Cel mai înalt român se spune că este. E chiar şi cel mai înalt jucător din NBA din toate timpurile. Fără discuţie, Ghiţă Mureşan este un om mare şi la propriu şi la figurant.

Pare de neatins, când te gândeşti la numele lui simţi că nu poţi ajunge niciodată la el. Şi cu toate astea, sâmbătă, în 24, voi lua masa cu unicul Ghiţă Mureşan şi voi avea şansa să-l întreb orice. Absolut orice! Doar că asta este o problemă pentru mine… habar nu am ce să-l întreb 😀

Poate mă ajutaţi voi cu câteva întrebări pentru că altfel presimt că vom sta şi ne vom uita unul la altul miraţi (eu mirat de cât de mare e, el de cât de mic sunt).

afis Ghita Muresan

Teoria mea nebună: eu sunt extraterestrul

Articolul ăsta stă în draft de ceva timp. Îl public acum pentru că am descoperit pe net un filmuleţ-animaţie foarte fain făcut care, într-un fel, îmi poate întări teoria mea nebună.

Mi-am adus aminte zilele trecute că în tinereţile mele eram foarte interesat de OZN-uri, extratereştrii şi lucruri de genu ăsta. Văzusem un documentar despre Area 51 şi cum piramidele au fost construite de către extratereştri. Mi-a deschis din nou sertarul curiozităţii.

Dar niciodată nu-mi pusesem problema nici eu şi nici nimeni că probabil chiar noi suntem fiinţele alea inteligente venite din spaţiu. Poate chiar noi, oamenii, suntem lăsaţi aici de stămoşi ne-ai noştri care au avut chef de experimente. Până la urmă, tot ce vedem prin filme că vor face omuleţii verzi atunci când vor ateriza pe Pământ, am făcut noi deja până acum. Mai exact: Continuă să citești Teoria mea nebună: eu sunt extraterestrul

Scrie-i Moșului ce-ți dorești… şi primeşti.

Am navigat preţ de mai bine de juma’ de oră pe ZorileStore.ro pentru a-mi alege cadoul de Crăciun.

După o luptă dusă între dorinţă şi conştiinţă, am ajuns din nou la încălţămintea Lacoste (vă spuneam aici că de la un timp sunt fan „din umbră” al brandului). Şi acum e cazul să fac primul pas spre… achiziţionare 🙂 Asta pentru că ZorileStore.ro s-a îmbrăcat în haine de sezon şi aduce în perioada 17-30 dec. 2012 oferte speciale cu reduceri între 20-60% la tot ce înseamnă produs de toamnă-iarnă (adică încălţăminte, îmbrăcăminte, accesorii pentru bărbaţi, femei, copii, bebeluşi… inclusiv pentru colecţiile din 2012). Ce vreau eu să cumpăr are reducere de 41% ceea ce-i chiar bine.

Mi-am ales produsul dorit şi i-am scris Moşului ce-mi doresc ca să am şanse să-l câştig în 31 dec., atunci când 20 dintre cei ce-i trimit scrisori pe Facebook Moşului nu o să-i scrie degeaba şi chiar vor primi cadou produsul dorit. Scrisorile către Moş trebuie scrise în aplicaţia ZorileStore.ro lansată astăzi pe Facebook (găseşti aplicaţia aici). Trebuie doar să alegi un produs de pe site-ul Continuă să citești Scrie-i Moșului ce-ți dorești… şi primeşti.

Dacă o vedeţi pe alcoolista asta, să o scuipaţi din partea mea.

Dacă cumva o vedeţi pe stradă pe alcoolista din filmeluţul de mai jos, vă rog să-i transmiteţi ceva de duh din partea mea.

Nu a fost de ajuns că ziele trecute am ajuns cu soţia la urgenţe, giurgiuveanca asta alcoolistă a avut grijă să facă seara mai plăcută tuturor celor de la Urgenţe. Şi nu este un caz izolat, fiecare noapte fiind condimentată la urgenţe de alcoolişti şi boschetari, asta de când s-au dat directive de la Bucureşti ca nici un boschetar alcoolist să nu mai fie lăsat afară, toţi fiind obligat-forţat aduşi la Spitalul de Urgenţe.

Femeia asta a distrus totul în spital, s-a pişat pe ea, a umblat în curu gol pe holuri, a lovit doctori şi Continuă să citești Dacă o vedeţi pe alcoolista asta, să o scuipaţi din partea mea.

Student în Danemarca, tânăr fermier în România.

Ieri am primit de la Tiberiu Mitrea o sticlă de lapte dinăla de face smântână. De mult n-am mai gustat smântână. Tibi chiar mi-a povestit de o clientă tânără ce l-a sunat îngrijorată pentru că s-a speriat că pe deasupra laptelui de vacă a apărut, în timp ce îl fierbea, o peliculă de plastic. Femeia nu mai văzuse până atunci smântână 🙂

Tibi scrie pe un blog, pe blogul ce a primit săptămâna trecută premiul 1 cel mai bun blog sibian. Agricultura la costum îi spune şi a fost gândit ca un blog care să-i ajute atât pe fermierii ce sunt la început de drum sau vor să acceseze fonduri europene cât şi pe noi, ceilalţi, care ar trebui să ştim cu ce se mănâncă asta pentru că şi noi beneficiem de pe urma fermelor. După ce am văzut cu câtă pasiune vorbeşte despre ceea ce face mi-am zis că degeaba voi vrea eu să redau în litere poveştile Continuă să citești Student în Danemarca, tânăr fermier în România.

Radio Goga, let there be rock n' roll, baby!

Pe culoarele Colegiului Octavian Goga din Sibiu răsună în fiecare pauză muzică. Muzică bună, muzică rock. O boxă mare, cocoţată aproape de tavan, şterge praful de pe acordurile muzicii ce odată se asculta mai mult ca Lady Gaga şi Justien Bieber. Au trecut 16 generaţii prin încăperea mică de la etaj care, la început cu casete iar acum cu un mixer şi un calculator vechi, dă muzică bună în fiecare pauză.

Citiţi rândurile de mai jos, o să vă placă: Continuă să citești Radio Goga, let there be rock n' roll, baby!

Cele mai bune oferte la 11 ani de eMag. Reduceri de 1.000.000 de euro.

Reduceri de 1.000.000 euro

Oamenii de la eMag se pare că nu se satură de reduceri. După nebunia de la Black Friday, acum vin cu reduceri de 1.000.000 de euro pe carduri cadou cu ocazia sărbătoririi a 11 ani de existenţă.

Eu aseară am stat vreo două ore şi mi-am ales ce să cumpăr, poate vin cu o listă puţin mai târziu, acum însă updatez lista de mai jos cu cele mai bune oferte la 11 ani de eMag: Continuă să citești Cele mai bune oferte la 11 ani de eMag. Reduceri de 1.000.000 de euro.

Pentru o viaţă sănătoasă folosiţi LEUL, nu RON-ul.

De dimineaţă m-am trezit puţin cu faţa la pernă, diana se uita la tv şi îi auzeam pe oamenii din el cum vorbeau de RONi. Orice cumpărau şi ofereau, ei aveau RONi. Mi se pare că ne-am obişnuit puţin cam mult cu termenul ăsta practic inexistent pentru că banii noştri sunt de fapt LEI, nu RONI. Ca să nu mai spun că din ce în ce mai mult prin magazine şi în reclamele publicitare apare acelaş RON enervant.

Vă rog, pentru o viaţă sănătoasă folosiţi LEUL, nu RON-UL!

Mi-am uitat promisiunile intr-un timp ridicol de scurt.

Fix acum o luna eram pe masa de operatie si-mi promiteam ca voi avea mai multa grija de mine, ca voi dormi indeajuns de mult, ca voi incepe sa mananc mai sanatos, ca voi fi mai atent in familie, ca voi schimba ceva in viata mea.

Am tras dupa operatie, corpul nu lupta deloc. Asta este o problema, nu te poti baza exclusiv pe medicamente si perfuzii. Trebuie sa ai suficiente vitamine si celule care sa faca fata unor socuri cu care corpul nu este obisnuit. Si-mi repetam eu asa, pe masa de operatie, vazandu-l pe dr. Sora umblandu-mi printre matele lenese, ca eu voi fi cel mai responsabil om de pe pamant pentru a-mi ajuta corpul sa fie puternic.

Astazi, dupa doar o luna ma gasesc din nou pe masa de operatie. A trecut mult prea putin timp de la ultima interventie pentru a uita toate promisiunile ce mi le-am facut. Am un flash-back dur care imi rascoleste memoria promisiunilor.

Dupa doar o luna in care am tras dupa operatia avuta, in care zilnic am fost pus in fata rezultatului ei si care inca mai arata urme de taieturi proaspete si vene inflamate, dupa o luna grea in care corpul meu nu a uitat suferinta, eu am uitat in schimb complet de promisiuni.

Copilării.

Ca să vedeţi că ţin cont de comentariile voastre şi că nu-mi e indiferent un sfat primit cu bună credinţă, astăzi m-am întors în timp. Mai ştiţi articolul meu cu interpretarea visurilor? Plecând de acolo, văzând că majoritatea faceţi legătura între visul meu ce se repetă la nesfârşit şi ceva amintiri din copilărie, l-am ascultat pe Raul şi m-am întors în scara blocului ce-mi apare mereu în vis. Continuă să citești Copilării.