Dacă vă vine să credeți, încă mai țin(em) minte ziua în care ne-am cuplat. Eram la un banchet și ne-am sărutat pe holurile liceului la care amundoi învățam mergeam. Prima noastră poză am făcut-o chiar acolo, pe scări. În fiecare lună ne îmi spune ”la mulți ani!” și uite că până acum s-au adunat destui.
Trece timpul… trăiți! Haideți să nu-l regretăm atunci când va fi prea târziu pentru a mai schimba ceva. Susțineți-vă valorile, nu derapați în mocirlă doar pentru că acolo oamenii par mai fericiți. Noi am trăit frumos până acum, așa cum am știut și am vrut. Nu am călcat pe capete, am preferat să lăsăm de la noi doar pentru a putea să ne așezăm noaptea în pat mulțumiți de ce am realizat.
Doar așa am rezistat împreună nouă ani și două luni. Pentru că am fost oameni.
Și timpul trece în continuare…