Ajungem sa traim in canale

Astazi, pe drum spre casa, am vazut un sofer indisciplinat al dracu. Indisciplinat in trafic. Nebunul, a vrut sa intre cu masina cu tot intr-un canal. Dupa cum arata politistilor canalul si dupa cum era ridicat capacul mi-am dat seama ca vrea cu mare ardoare sa ajunga acolo jos. Era inflacarat si nervos ca-canalul a fost proiectat cu diametru prea mic. Masina lui, o dubita, nu a intrat cu totul, asa ca si-a facut-o praf degeaba. Politaii, doi la numar, se uitau la canal ca la dictionar. Cu girofarul aprins, erau stapanii lumii. Au dat din cap de doua ori si… atat.
Totul s-a petrecut in Turnisor, exact sub podul de cale ferata de langa McDonalds. Coloana de masini, ca in fiecare zi, este de km buni. Acum, ca desteptul a intrat cu masina in canal si l-a stricat, probabil va fi mult mai mare. Daca nu se va rezolva urgent (si, dupa cum stim, cu siguranta nu va fi reparat canalul) Doamne Sfinte si pazeste… nu vreau sa ma gandesc ce trafic va fi la intrarea dinspre Sebes in Sibiu. Dar, intereseaza pe cineva?

Cel mai tampit neam

Suntem chiar cel mai tampit neam? Romanii sunt enervant de delasatori. Se multumesc cu (foarte) putin si isi traiesc viata doar in speranta ca ajung si ei sa suga ceva. Faptul ca in Ungaria, tara fosta comunista, s-au reusit construirea a mii de km. de autostrada, dintr-un capat in altul al tarii arata dorinta unui popor de a face ceva. Faptul ca in Romania ne chinuim de opt ani de zile sa construim o sosea ocolitoare a Sibiului ne arata lipsa de respect fata de noi insine. Sunt incredibile soselele din Romania. Nu e posibil sa parcugi in cateva ore putin mai mult de 100 km, riscandu-ti totodata viata pe drumurile patriei. Nu ar trebui sa fie posibil!
Puneti-ma in fata ministrului transporturilor din Romania. Si eventual dati-mi si o rosie.

Ghid practic

Intrebare: Cum iti poti distruge SUV-ul scos la vanzare, fara a incalca nici o regula de circulatie? Cum iti poti baga in spital copilul de doar trei luni?
Raspuns: Trebuie doar sa-ti conduci SUV-ul pe drumurile patriei, cu copilul in spate.
Nu trebuie sa incalci legi, nu trebuie sa faci depasiri periculoase, nu trebuie sa ai viteza mare. Trebuie doar sa depasesti un camion si sa-ti iasa dintr-o data un bou in fata, vrand si el sa depaseasca. E foarte simplu.

Calcati cu masina pe plaja din Costinesti

Am cateva intrebari mai mult retorice:
1. Cum a ajuns X5-ul ala nenorocit pe plaja din Costinesti?
2. Cum naiba soferul X5-ului a reusit la numai 21 de ani sa-si cumpere asa o masina?
3. Ce credeti ca va pati soferul?

Raspunsuri tampite:
1. Doar e un X5. Nu trebuie sa ne mire ca a ajuns pe plaja. Poate chiar l-a si impins politia romana pana acolo.
2. A avut noroc in viata. E un adevarat norocos. Si pentru asta tot poporul il invidiaza.
3. Nimic. Va plati cel mai probabil o amenda de parcare ilegala. Si in Sibiu, acum aproximativ o luna s-a intamplat ceva similar. Pe peronul garii Sibiu. Cand un camion a calcat o batranica. Saraca femeie a murit dupa cateva zile, la spital. O cunosteam. Faptul ca accidentul nu s-a intamplat pe un drum public, politia nu poate face nimic. Nu se pot aplica legile rutiere. Deci, si prin urmare, celor doi oameni accidentati pe plaja din Costinesti, in timp ce faceau plaja, nu le ramane decat sa faca eventual o plangere pentru vatamare corporala.

Daca nu sti ce s-a intamplat, citeste mai departe.
Doi turisti bucuresteni au ajuns la spital dupa ce au fost calcati de o masina in timp ce se aflau pe plaja din Costinesti.
Potrivit politistilor constanteni, duminica dupa-amiaza, doi turisti au fost raniti grav dupa ce au fost calcati de un autoturism BMW X5, aflat pe plaja din statiunea Costinesti.
Mihaela Dragoi (43 de ani) si Vasile Anton (42 de ani) stateau intinsi pe nisip, la marginea plajei, cand autoturismul respectiv a trecut peste ei. Soferul George Ardelean (21 de ani) din Costinesti, sustine ca nu i-a vazut pe cei doi turisti, iar cand a plecat cu masina de pe marginea plajei a trecut peste ei.
Cei doi au suferit multiple traumatisme si fracturi la nivelul mainilor si picioarelor si au fost dusi la spital pentru tratament de specialitate.
Intreaga stire o puteti citi aici.

A vrea si a nu vrea. Asta-i diferenta.

Vineri dimineata. Oradea. Un bulevard de aproximativ doi km, cu doua benzi pe sens. Circulatie blocata, ambuteiaje, claxoane, nervi. Se circula doar pe prima banda, in ambele sensuri. Benzile de la mijlocul soselei sunt „in lucru”. Portiuni de asfalt au fost „taiate”. Nimeni nu lucreaza.
Sambata dimineata. Budapesta. Un bulevard de aproximativ doi km, cu doua benzi pe sens. La 8 dimineata sunt descarcate din tiruri utilajele de reparare a drumului. Pana la ora 17 tot asfaltul de pe bulevard e „taiat”. Nici o problema in trafic.
Duminica dimineata. Acelasi bulevard din Budapesta. Muncitorii lucreaza. Mai au cateva lucruri de pus la punct inaintea asfaltarii.
Duminica dupa-masa. Oradea, acelasi bulevard „in lucru”. Trafic ingreunat, ambuteiaje. Se circula tot doar pe prima banda, pe fiecare sens. Aceasta prima banda este plina de gropi si denivelari. Nimeni nu lucreaza.

BATAIE DE JOC: Cardul european de sanatate, o coala de hartie

Cardul de sanatate pe care orice sibian ar trebui sa il aiba asupra lui atunci cand apeleaza la servicii medicale din spatiul UE este o treaba pur romaneasca. In loc de cardul propriu-zis, care ar trebui sa arate aproximativ ca un card bancar, sibienilor li se elibereaza o coala A4, in limba romana.
Intreg articolul, scris de Laura Buciu pentru www.sibianulonline.ro si inspirat de articolul meu Cardul European de Asigurari de Sanatate, il puteti citi aici.

Toti suntem niste ratati. O generatie de ratati.

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e „eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?
Niste ratati…

Garcea de Oradea

Pe cand in alte tari te ajuta, la noi politistii se cred buricul pamantului.
In Oradea. La un semafor. O masina de politie ce patrula pentru linistea cetatenilor se opreste in dreptul unei raufacatoare pentru a o vraji ii pune intrebari. Saraca impartea soferilor din trafic fluturasi publicitari. La urmatoarea intersectie un minor cersea.
Tot in Oradea, dupa 5 minute, soferul unei masini de politie (dupa fata si chipiu era chiar politist) ma claxoneaza nervos si imi trage cateva injuraturi pentru ca nu m-am oprit in mijlocul intersectiei pentru a-i da lui prioritate s-o ia la dreapta.
Lege si ordine. In slujba cetateanului.

Culmea nesimtirii si sfidarii

Daca ai crezut ca asta e culmea nesimtirii, sau ca asta intrece orice culme a nesimtirii, nu ati vazut tot.

Nu stiu cine sunt, nici nu m-a interesat cand i-am vazut. Legea ar trebui sa fie egala pentru toti. Dar se pare ca nu e asa. Daewo-ul din poza are numarul de inmatriculare SB 45 ANA. E oare de la Ana Oil?
Masina a stat parcata asa mai mult de o ora, timp in care toate masinile se chinuiau sa ia curba. La un moment-dat cei doi tipi din imagine au venit, au luat ceva din masina si s-au indreptat spre Piata Mare. Nici o urma de jena.

Fortele de munca rulez!

Distractia cu fortele de munca a fost mult mai mare decat am spus eu pe blogul asta. Pentru a-ti face contract de munca trebuie sa-l cumperi mai intai (Citeste AICI detalii). Trebuie sa te plimbi. Sa te rogi. Iti trebuie si o cerere completata. Cerere care, normal, trebuie sa o cumperi de altundeva, nu de la ghiseu. In cazul nostru – de la Startek (sau cum i-o zice), o firma privata. Nu stiu care e intelegerea dar nici nu e treaba mea acum. Surpriza a fost ca la firma respectiva totul era in renovare. Inapoi la fortele de munca. Inapoi la ghiseu. „Doamna, este in renovare la firma X. Ce fac acum? De unde cumpar formularul minune?”. Fara sa spuna nimic, a deschis sertarul si a intins un formular. Il avea acolo. Nu trebuia sa ma plimb pentru el. Dar, probabil, trabuia si o firma privata sa castige un ban cinstit.

Anunţ publicitar

Îţi place să fii mîngîiată? Să fii atinsă? Să fii pipăită? Să fii încinsă? Îţi place să simţi respiraţia celuilalt lîngă urechea ta? Sau poate pe gît ori pe faţă? Îţi place să încerci poziţii noi? Să începi rece şi să sfîrşeşti fierbinte şi transpirată?
Tursib… cu noi fanteziile tale devin realitate. Încearcă-ne! 30 de zile alături de noi… la un preţ ce sfidează concurenţa.

Cardul European de Asigurari de Sanatate

Doamne fereste sa mi se intample ceva prin Europa ca eu cred ca de rusine nici nu o sa arat nimanui „Cardul” meu European de Sanatate. Vestitul card este doar o foaie simpla, A4, 210×297 mm. Cica mi-au dat un certificat provizoriu de inlocuire a cardului european de asigurari de sanatate pentru ca-cardul propriu-zis costa prea mult. Spuneti-mi mie, cum draq sa nu-ti fie rusine sa arati o foaie A4, scrisa doar in romana, fara traducere in nici o limba de circulatie internationala, fara nici o dovada ca ar fi eliberata de o institutie (serioasa) din Romania, pe post de „card European de sanatate”? Are doar o stampila urata si o semnatura facuta in scarba. Macar e valabil(a) un an de zile.
[edit] Uitandu-ma mai bine la certificat provizoriu de inlocuire a cardului european de asigurari de sanatate am vazut ca e valabil doar 6 luni, nu 1 an cum am spus mai devreme.

Angajate superbe la BRD

Cum spuneam, m-a pus draq sa ajung si pe la banci. Le-am luat la rand. Saptamana asta a fost randul BRD. BRD Balcescu. Intru, ma duc la primu „ghiseu”. Buna ziua. Buna ziua bla, bla. Eu ii explic tipei problema cu minunatul card de studenti, ea imi spune datoria, eu vreau sa platesc, ea nu. „Mergeti va rog la colega, eu tocmai mi-am terminat programul”. Imi vine rau. La colega mai asteptau trei oameni. Plus ca tipa avea o fata distrusa. Probabil era rupta din cauza racelii. Completez ce aveam de completat si ajung in fata ei. Buna ziua. Buna ziua. Eu ii dau banii, ea incepe sa vorbeasca la telefon, eu astept, ea imi da chitanta cum ca am platit, ea imi face semne ca pot sa plec, eu ii fac ca nu vreau sa plec. Dupa ce mai stau doua minute si o ascult povestind la telefon intamplari siropoase, in sfarsit pot sa-i spun si pasul meu. „Stiti, vreau sa-mi fac si un card”. Draq m-a pus sa ma gandesc la asta. Striga catre alta colega sa-mi faca ea. Ajung la a treia angajata. Nu sunt suparat pentru ca nu mi-a placut deloc de „fosta”. Macar aici sunt asteptat de un scaun. M-am uitat in jur si i-am spus ca sper ca nu mai sunt si alti angajati pe acolo, ca nu am chef sa merg si la a patra. Am si eu o limita. Nu le pot multumi pe toate deodata. Ma asez, eu ii explic ce vreau, ea imi spune ce am de facut, eu completez hartogariile, ea imi da o foicica si… „Mergeti la colega sa platiti”. Noroc ca portarului nu a trebuit sa-i completez nimic, el doar mi-a deschis usa.

BRD – card de studenti

Am facut enorma greseala de a lua note bunicele in ultimii ani de facultate astfel incat am primit si eu asa-zisa bursa de la stat. Niste maruntis. Cum altcumva puteam primi banii decat pe card. Doar trebuie si bancile, saracile, sa traiasca cumva. Am fost trimis la banca BRD de pe Balcescu sa-mi fac superbul card rosu. Pentru studenti. Promisiuni si reclame dinalea ieftine – fara comisioane, dobanzi mari… ca doar ei vor sa ajute studentii romani. Cum eu nu am incredere in nimeni, in banci nu puteam avea deloc. Am cerut sa-mi fie trimis acasa extrasul de cont. In fiecare luna. Cica gratis. Doar ca-cardu’ mi-a expirat in luna a treia a anului curent. Si de atunci am inceput sa-mi urmaresc banii. Aveam vreo 10 lei. Apoi 8. 7. 3 lei. Ca luna trecuta sa am datorie incredibila suma de 1.50 lei. O valoare. Va dati seama. Ma pun draq si pe mine astia pe lista neagra a datornicilor. Asa ca am facut si eu o vizita angajatelor bancii. Da, a tuturor angajatelor. Le-am luat la rand. Cat am avut datorie? 5 lei amarati. Am aruncat repede 10 lei in cont ca sa aiba de unde ma fura in continuare.

Mass pe Mess – inselaciune Orange

Daca te suna cineva cu numar ascuns si-ti spune ca e de la Orange si ca datorita fidelitatii tale iti da mai multe minute, gratuite, pt aceeasi bani, si-ti mai spune sa formezi *100#4# si un numar de telefon, n-o face pentru ca ii reincarci la nesimtit cartela. Si e vorba de sume mari, nu 7 euro. De la 75 de euro in sus.

Niste tampiti (2)

Ah, al draq forte de munca. Cand ma gandeam ca nu poate fi mai rau BUM. Ieri, de la fortele de munca am aflat ca, desi am lucrat pana acum cu contract de munca, nu am carte de munca. Foarte amabila doamna de la ghiseul S-T-V a spus ca imi trebuie o adeverinta de la firma la care am lucrat inainte (citeste de ce AICI). Am dat telefoane. Am fost la firma la care am lucrat inainte. Mi-am facut adeverinta si astazi cu ea la fortele de munca. „Apaiii… adeverinta asta nu e buna. Uitati aici. Asta trebuie completata”. Ce a uitat sa spuna functionara a fost ca adeverinta aia e Stas. Pai de ce nu mi-ai spus de ieri? Alte acte, alta distratie. Respectul angajatilor la stat pentru timpul nostru e egal cu zero. Ei habar nu au cat conteaza un minut intr-o firma particulara. Nu stiu ce e aia sa-ti pierzi timpul cu birocratia.
Norocul meu e ca nu eu umblu pentru actele astea. Si totusi sunt sictirit de toata situatia.

Am fost furat!

Acum am fost furat. Al dracu de nu am fost furat. Pe bune. Mai mult, am fost si prostit. Oameni buni, cum e posibil sa ai contract de munca depus la fortele de munca, sa ai si demisie depusa la fortele de munca dar sa nu ai carte de munca? Da, astazi am descoperit ca am lucrat pana acum fara carte de munca. Stiu si altii care au patit-o. Imi puteti spune cum e posibil?
Va spun eu cum a fost posibil:
Cand mi-am facut eu primul contract de munca desigur ca am fost trimis sa-mi cumpar si carnet de munca. Pentru ca toate teancurile alea de hartii au facut ca inregistrarea mea in calculator sa dureze enorm de mult, in momentul cand am ajuns sa-mi cumpar carnetul de munca era deja inchis. Cica era in afara programului. Asa ca tipei de la ghiseu, ce mi-a inregistrat contractul de munca, a avut splendida idee sa-i las ei banii ca sa faca operatiunea (cumpararea carnetului de munca) a doua zi, in timpul programului. Toate astea pentru ca eram deja inregistrat in calculator si… nu stiu care era complicatia. Draguta tipa, nu am ce zice. In fine. I-am lasat banii. I-am lasat chiar si bacsis 25% din valoarea carnetului de munca (pentru ca nu aveam marunt) si am avut incredere. Ca sa descopar azi ca tipa mi-a furat banii. Doamnaaa… aia 5 lei sunt ai mei!

Am fost mintiti!

Spuneam aici ca „meniul complet” (cum apare pe bon) de la Cantina Consistoriului Evanghelic costa acum 12 lei. Ei, nu-i adevarat. Am fost mintit. Si eu v-am mintit pe voi. Masa acolo costa tot 8 lei. Nu stiu pentru cat timp mai e pretul asta dar astazi atat a costat.
Ca tot veni vorba de luat masa la Cantina Consistoriului Evanghelic, am uitat sa va spun ca aici nu exista wc. Cel putin, nu l-am gasit in incaperea unde se ia masa. Exista totusi la intrare un lavoar unde te poti spala linistit inainte si dupa masa.
Pofta buna.

Vand cercei pictati manual (hand made)

Diana, prietena (ups… logodnica) mea face cercei pictati manual pe care ii vinde. Totul a inceput ca un hobby. Acum e si o cale de a-si pune un ban deoparte. Lucrand langa mine, m-am trezit si eu intr-o zi sa vad cum merge treaba cu cerceii pictati manual si am pus mana pe pensula. Nu am mai pictat de vreo 7 ani asa ca a trebuit sa-mi (re)intru in mana. Am pictat trei perechi de cercei (hand made). Doua le-am vandut. A mai ramas o pereche pe care o scot acum la vanzare pe blog.
In concluzie – cine vrea cerceii din imaginea de mai sus sa posteze un comentariu la articolul asta. Sunt cu o albina jucausa, pe fond alb. Sunt pictati manual de manutele mele (restul operatiunilor -destul de multe- le-a facut Diana). Pret: 10 lei. Daca sunt doritori mai multi… ne intelegem cumva.

[later edit] Cerceii s-au vandut. Daca vreti alt model, se poate face…