< PREVIOUS
Din punctul meu de vedere, un succes obţinut cu ajutorul Cravatei Comerciale a fost realizarea cununiei civile într-un spaţiu frumos amenajat, nu în cămăruţa cu pereţi pătaţi, acolo unde se oficializează de obicei cununiile în Sibiu.
Clar nu îmi plăcea spaţiul de oficializare a cununiilor civile dar aveam impresia că nu prea avem ce face, doar toţi mirii se mulţumesc cu pozele de acolo. Un eveniment însă m-a revoltat puţin şi mi-am propus să fac tot ce e posibil să schimbăm locaţia.
Aşa că am scris frumuşel o cerere adresată direct primarului Klaus Iohannis. Nu prea aveam speranţe dar încercarea moarte n-are. Cererea am vrut să o depun chiar la sediul nou al primăriei, acolo unde îşi are biroul şi primarul, altfel riscam să nu ajungă niciodată la el. Plimbaţi dintr-un birou în altul, toate funcţionarele de acolo ţineau să ne demoralizeze spunându-ne că nu se poate aşa ceva şi că nu primesc cererea, ele neavând nici o legătură cu oficializarea cununiilor. Evident că am insistat. Nu am vrut să plec de acolo până nu primeam un număr de înregistrare. Şi l-am primit până la urmă.
Au trecut câteva zile şi nu am primit nici un răspuns. Temerea mea era că cererea am depus-o la primărie cu doar două săptămâni înaintea nunţii. În cazul în care primarul nu vroia să ne ofere un alt spaţiu decât cel obişnuit, nu trebuia să facă decât să întârzie răspunsul trăgând de timp până la limita celor 30 de zile în care sunt obligaţi să-l dea.
Întâmplător am aflat că Iohannis va fi prezent la vernisajul unei expoziţii ce avea loc într-o vineri în sala de expoziţii din cadrul primăriei aşa că mi-am făcut şi eu prezenţa acolo. Aveam în dotare o copie a cererii şi un discurs chiar puţin răutăcios în cazul în care refuză să vorbească cu mine 🙂 M-am învârtit pe acolo, am avut grijă să mă vadă şi el (mai ales că îi cunoşteam pe organizatorii expoziţiei, anii trecuţi făcând şi eu parte dintre ei) şi atunci când se retăgea discret l-am abordat.
„Domnule primar, domnule primar” şi a început să meargă mai încet, aşteptând să-mi spun păsul. „Am depus o cerere cu câteva zile în urmă” şi i-am întins copia în timp ce-mi spuneam discursul. Dintr-o dată s-a oprit brusc, s-a întors spre mine, se uită în ochii mei şi rapid la piept „Unde ţi-e cravata? Hai cu mine”. Direct, fără nici o explicaţie unde mergem, a început să mă întrebe câţi invitaţi avem şi lucruri legate de organizare. Am ajuns în curtea interioară a primăriei „Uite, aici o să facem totul. Eu îţi voi oficializa cununia. Vom aranja spaţiul astfel încât să fie frumos pentru o cununie civilă dar să faci cumva să inviţi multă lume pentru că spaţiul e mare, să nu pară gol”. Am stabilit pe loc o dată în funcţie de programul lui şi a rămas să mă contacteze cineva din partea primăriei ca să punem toate detaliile la punct.
Şi am fost sunat a doua zi.
