Mi-am adus aminte că în urmă cu un an am lansat în presă proiectul Cravata Comercială.
Dar ţin minte că munca efectivă la proiect a început cu vreo 3 luni înainte. Ideea era mult mai veche.
Cum a început totul:
Într-o dimineaţă am sunat doi prieteni să ne întâlnim la o cafea. Vroiam să le propun ceva. Pe vremea aia Adela nu avea grijă de copii (dar era în cârje) şi cu Claudiu aveam relaţii de colaborare pe proiecte mult mai strânse. Pe lângă faptul că-i ştiam foarte implicaţi în ce fac, aram cu doi paşi înainte, cu ajutorul lor.
Unul lucra în presă iar celălalt în vânzări şi pentru succesul proiectului, astea două laturi erau evident cele mai importante.
„Şedinţa” a fost una de 1 oră dar foarte concentrată în idei. I-am luat pe amundoi pe nepregătite aşa că nu au avut timp să se gândească la idee. Şi asta a fost foarte bine – au dat din ei ce-au putut mai bun. A plouat cu idei geniale, altele mai puţin plauzibile, dar enorm de constructive. În doar o singură oră s-a ajuns de la o simplă idee, la un adevărat proiect.
Atunci am stabilit că nodul cravatei îl vom licita. Atunci, pe loc, am hotărât că trebuie să fim anonimi la început, doar pentru a menţine interesul presei la cote maxime. Atunci, la masa aia rotundă am cooptat un nou „coleg” (Ovi) la proiect, pentru realizarea site-ului. Şi tot atunci am făcut, pe un şerveţel, analiza SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats) şi un POA (Plan of Action). Urma ca în două săptămâni să ne facem fiecare câte o lecţie şi să ne reîntânim.
Eram cu toţii entuziasmaţi şi doritori de muncă. Eu am început să fiu puţin îngrijorat pentru că nu ştiam cum va reacţiona presa, dacă şi cum mă va băga în seamă. Diana, viitoarea nevastă, încă habar nu avea că într-adevăr pun pe picioare proiectul.
