< PREVIOUS
Presei nu i-a fost deajuns un simplu Tudor, eu nu aveam de gând să dezvălui mai mult, aşa că un ziar de prin Iaşi (dacă ţin bine minte) mi-a spus Tudor Ciora. Şi Tudor Ciora am rămas.
Sute, dacă nu chiar mii de articole în presa străină relatau de Cravata Comercială a lui Tudor Ciora. Lansarea în presa internaţională încă nu trebuia făcută, de aia nici nu era varianta în engleză a site-ului terminată 100%. Şi cu toate astea, cei mai interesaţi erau străinii. O săptămână englezii intrau cu miile pe site, o săptămână francezii, după care chinezii sau aflicanii.
Românii erau constanţi. Mai ales în critici. Au fost ziare online în care cea mai vizualizată ştire era cea cu Cravata Comercială. Critici multe şi interes pentru a afla „ascunzişurile” proiectului. Ăsta era interesul românilor.
Cât despre reclamă pe Cravată, nici o firmă românească mare nu şi-a arătat interesul pentru a-şi face reclamă pe cravata mea de mire. Criză, criză, dar mentalitatea românului nu poate fi chiar în halul ăsta diferită faţă de cea a restului oamenilor din întreaga lume. Din SUA erau posturi de radio care vroiau să apară pe cravată, deşi nimeni din România nu ar fi auzit a doua oară de el şi nici ascultători noi nu ar fi adus. Site-uri franceze (scrise doar în franceză) mi-au donat bani deşi puţini români ştiu limba lor. Pe români nu-i interesa – „Noi avem clienţi destui, nu ne interesează să facem reclamă”.
Deşi mă aşteptam, totuşi m-a şocat reacţia asta.
