Să vă mai povestesc despre ciudaţii din viaţa mea.
Într-o sâmbătă dimineaţa, pe la ora 6:30 mă sună un măscărici simpatic.
Bună dimineaţa. Sunteţi în direct la emisiunea ‘Neaţa cu Răzvan şi Dani, aprindeţi televizorul să vedeţi că sunteţi pe cale să câştigaţi concursul. Pentru asta trebuie doar să-mi răspundeţi la întrebarea…. ah, întrebarea următoare. Ursul este în bârllog… unde este ursul? Haideţi, spuneţi repede unde este ursul ca să câştigaţi concursul nostru.
[îi răspund tipului că ursul este în tomberon]
Bravo! Aţi ghicit. Continuăm concursul…
[eu deja distrat de idioţenia lui]
Ana are mere. Ce are Ana?
[eu râd şi spun că ulcer]
Hai domne, chiar aşa? Răspundeţi corect la întrebare ca să câştigaţi concursul nostru. Vine şi Daniela, vecina noastră, să vă ajute. Daniela, îl poţi ajuta pe spectatorul nostru să câştige premiul?
Moment în care se strică tot jocul nostru tâmpit. Daniela nu avea chef de vorbit şi a început să râdă ca proasta. Prietenul meu Dani (sau Răzvan, că nu a zis care e el) a încercat el s-o dreagă puţin şi şi-a continuat discursul dar săracul nici el nu mai ştia ce să zică.
Păcat, aş fi continuat jocul încă vreo 10 minute. Data viitoare poate.
Ana are ulcer dar nu are Omeran? Imposibil! Facatura!