Cum mi-am petrecut…


Eu nu mă bucur. Nu mă bucur pentru nimic. Îmi calculez toate mişcările, mă uit în jurul meu, anticipez. Asta face să nu fie mai nimic o surpiză pentru mine.

Atunci când Diana nu m-a lăsat să mănânc de dimineaţă am ştiut deja unde mă duce. Îşi dorea de mult timp să pedalăm prin parc şi să picnic-uim în pace. O idee simplă dar de efect. De mult timp nu am fost atât de relaxat într-o zi de miercuri dimineaţa. Am dat telefonul pe silent şi altceva decât ciripitul păsărelelor nu am vrut să mai ascult. M-a uimit însă cu un lucru: avea un balon cu heliu şi o bucăţică de hârtie ruptă din agenda ei. Mi-am scris dorinţa acolo, pe hârtia aia albă, în speranţa că o va citi cine trebuie. Apoi am eliberat-o în albastrul cerului. Zece minute ne-am uitat după ea, nespunând nimic, doar gândindu-ne la viaţa noastră. Apoi am lăsat-o să-şi vadă de drum. Fie ce-o fi.

Asta e dovada că pentru a face cuiva o surpriză şi a sărbători pe cineva nu e nevoie decât de două persoane şi fericire. Atât! Nu tu buchete mari de flori, inele de aur şi swarovski, băuturi fine în valuri, invitaţi de seamă şi fete dansând la bară. Asta m-a bucurat.

Oi fi îmbrătânit… eu ştiu? Dar bătrâneţea asta e parcă tot mai frumoasă.


8 comentarii la „Cum mi-am petrecut…”

  1. bine spus…simplul e intotdeauna mai frumos, pentru ca poleiala de suprafata mai nou e tot mai groasa si nu mai vezi esenta. Asa cu lucruri simple apreciezi miezul fructului de-adevarate-lea.

  2. LA MUUUUUUUUUULŢI şi mai laes fericiţi ani, dragă Tudor! Nu ai îmbătrânit ÎNCĂ 😀 Multă BAFTĂ şi spor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.