Anul ăsta am fost doar la nunţi una şi una.
Prima a fost un adevărat şoc pentru mine prin simplul fapt că nu ştiam la ce muzică să mă aştept pentru ca să-mi dau seama că majoritatea melodiilor au fost rock de cea mai bună calitate… special pentru noi, ăştia tinerii.
A doua a fost de 5 stele, la noul Hilton din Sibiu. Se simte clar diferenţa de servire şi ambient. Dacă dai un ban, măcar să şi ai ceva în schimb.
A mea a fost o nenorocire totală (în sensul bun). Am ajuns să răcesc (probabil) de la aerul condiţionat aşa că Diana a trebuit să cam facă faţă tuturor invitaţilor. A făcut-o cu brio. Am reuşit chiar să ne distrăm, nu doar să ne stresăm. Am ajuns să fiu şi eu furat, imediat după mireasă dar cravata a rămas intactă. Muuulţi au vrut să facă poze cu Cravata Comercilă şi unii dintre cei de la nuntă auziseră de ea prin Canada (acolo unde locuiesc) dar nu ştiau că vor ajunge la nunta „nebunilor”.
Nunta la care am fost naş a fost una ca prin filme. O petrecere restrânsă, într-un ambient perfect. Totul a părut mult mai intim decât la orice altă nuntă la care am mai fost şi am ajuns să cunoastem bine absolut toate persoanele prezente. Mirii, deşi căsătoriţi civil de vreo 5 ani, au prins în sfârşit curajul să şi petreacă lângă familie şi prietenii apropiaţi… cu o tonă de emoţii.
Urmează o nuntă la Aiud… unde mă aştept la nonconformism chiar dacă nu exagerat. Rămâne de văzut. P.S. Cică eram la un pas să fim şi aici naşi 🙂