Am crezut ca merg din nou la o nunta religioasa ortodoxa lunga si plictisitoare dar, ce sa vezi, nu a fost chiar asa.
Am ajuns putin dupa ce cununia incepuse. Biserica mare plina de picturi si aur adapostea patru oameni mici alb-negru, mirii+nasii. Preotul, dotat cu lavaliera, spunea povestea supunerii insurateilor. Din cand in cand, corul de 5 barbati, intrerupea povestile preotului si canta pe diferite tonuri. Dirijorul dadea din maini ca la cel mai important concert a vietii lui.
Pe sfarsit, dupa 45 de minute, asteptam sa se stinga luminile, spoturi albe strident sa lumineze mireasa si din cupola sa cada incet confetii sclipicoase.
Iisuse!