Dacă vreau să înjur, înjur!


Curios cum românii înjură întotdeuna şi folosesc cuvinte obscene pe post de virgulă dar îşi bagă capul în pământ, ruşinaţi, atunci când aud aceleaşi înjurături într-un film românesc. Mergi pe stradă, toţi îşi bagă. Eşti la cumpărături, toţi îşi bagă. Plăteşti la bancă, toţi îşi bagă pula şi te trimit în pizda lu mamă-ta. E ceva normal, pe mine cel puţin nu mă mai uimeşte nimic.
Aseară am fost la TIFF Sibiu şi am văzut „Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu cred c-a auzit vreodată Piaţa Mică înjurături la aşa o intensitate. Dar repet, noi, românii ar trebui să fim obişnuiţi cu ele la fel cum sunt obişnuiţi americanii cu fuck şi mother fucker. Cu toate astea, la fiecare băga-mi-aş pula sau o fut pe aia, toţi începeau să chicotească în jurul meu. Îşi aplecau ruşinaţi capul şi zâmbeau pe ascuns, de parcă nu i-ar vedea nimeni cât de penibili sunt. La fiecare futu-ţi gura mă-tii, toată Piaţa Mică avea un şoc. Un şoc al decenţei probabil.

P.S. Şi totuşi, Silviu al nostru parcă n-a prea fluierat el cât ar fi vrut.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.