Curios cum românii înjură întotdeuna şi folosesc cuvinte obscene pe post de virgulă dar îşi bagă capul în pământ, ruşinaţi, atunci când aud aceleaşi înjurături într-un film românesc. Mergi pe stradă, toţi îşi bagă. Eşti la cumpărături, toţi îşi bagă. Plăteşti la bancă, toţi îşi bagă pula şi te trimit în pizda lu mamă-ta. E ceva normal, pe mine cel puţin nu mă mai uimeşte nimic.
Aseară am fost la TIFF Sibiu şi am văzut „Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu cred c-a auzit vreodată Piaţa Mică înjurături la aşa o intensitate. Dar repet, noi, românii ar trebui să fim obişnuiţi cu ele la fel cum sunt obişnuiţi americanii cu fuck şi mother fucker. Cu toate astea, la fiecare băga-mi-aş pula sau o fut pe aia, toţi începeau să chicotească în jurul meu. Îşi aplecau ruşinaţi capul şi zâmbeau pe ascuns, de parcă nu i-ar vedea nimeni cât de penibili sunt. La fiecare futu-ţi gura mă-tii, toată Piaţa Mică avea un şoc. Un şoc al decenţei probabil.
P.S. Şi totuşi, Silviu al nostru parcă n-a prea fluierat el cât ar fi vrut.