Să vă spun o povestioară:
Era odată unu pe care nu-l sufeream nicicum. Nu puteam să-l văd în faţa ochilor. Ce spun în faţa ochilor? Nu puteam nici măcar să văd mesaje de-ale lui pe diverse forumuri. Am ajuns în stadiul ăsta pentru că sentimentul era reciproc. Eu îl înjuram ori de câte ori aveam ocazia, el se lua de mine de fiecare dată când putea. Chiar şi fără motiv. Mie nu-mi plăcea că el asculta manele, lui nu-i placeam că am părul lung. Mie că purta patofi din piele de şarpe. Lui pentru că aveam lanţuri la pantaloni. Mie nu-mi plăcea că purta tricouri mulate, lui nu-i conveneau pantalonii mei largi. Şi aşa mai departe. Repet, nu ne sufeream de nici o culoare.
Eh, într-o zi, după aproape zece ani de certuri publice m-am săturat. Îmi era aşa greaţă de scandaluri fără rost şi eram aşa plin de ură încât am şi uitat de la ce a început totul. Şi ştiţi ce? După zece ani de băşini trase faţă în faţă, pe forumuri, pe mail şi prin cunoscuţi, un simplu mesaj privat pe un forum pe care eram activi amundoi, a îngropat total securea. Ne-am spus unul altuia că e o prostie ce facem şi-ar fi mai bine să ne evităm măcar, dacă de suportat nu ne putem suporta. Nu merita să continăm să ne arătăm tuturor ura noastră prostească.
După doar câteva luni l-am ajutat să-şi promoveze afacerea, i-am făcut materiale promoţionale, i-am oferit discounturi ca pentru prieteni. A ajuns să fie DJ la nunta mea (şi a ieşit mult mai bine decât ar fi ieşit cu orice alt DJ) şi i-am făcut grafica la site. Ne întâlnim, râdem şi discutăm normal. Ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut aproape zece ani.
În schimb, nu mai vorbesc cu prieteni din generală cu care mă înţelegeam doar din priviri. Nu am comunicat o perioadă, viaţa s-a schimbat, noi la fel. Când ne vedem ne aducem aminte doar că nevastă-sa nu mă suportă şi că odată, cine ştie când, i-a greşit minor unul altuia. Nu mai ieşim la bere, nu ne mai spunem că suntem cei mai buni prieteni şi nu ştiu dacă un simplu cuvânt ar putea readuce totul la normal.
Viaţa se schimbă. Chiar nu merită să purtăm pică pe nimeni, nu-şi au rost certurile. Trebuie să trecem mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De ce oare credem că dacă ne răzbunăm pe cineva ne vom simţi mai bine într-un sfârşit?
Aici ai spus multe domne, chiar nu merita nici macar sa criticam pe cineva dapoi sa mai porti si pica. Pana la urma singurul care se macina esti chiar tu. Ete de ceva timp ma straduiesc si eu sa ma eliberez de sters si sa incep sa vad viata cu alte ocheane, sper sa reusesc. Oricum este primul pas cu care am inceput si incet incet ma detasez de porcariile astea care tot ce fac e sa-ti manance nervii… sper ca voi reusi intr-o buna zi si alt om voi deveni….ieeee:P
da, la fel ne detasam si de lucruri tragice pentru altii (faptul ca cel de langa noi moare de foame, ca un animal chiuie in chinuri), tot pentru a nu ne mai macina. De aici si indiferenta caracteristica oamenilor pentru semeni. 🙂
Indiferentza? E mai rau sa fii egoist si indiferent decat sa nu mai poata nimeni visa? Sa nu mai existe nimic mai mare, sa nu mai existe spatiu, sa nu mai existe frustrari? Stresul va omori lumea. …i see dead people, nimic nou pentru mine, intotdeauna exista cale de intoarcere. Daca lumea nu se relaxeaza si sa stea cuminte in banca ei, nu va mai merita sa traiesti, va fi cel mai cumplit iad, nu paradis. Totdeauna am fost de parere ca oamenii ar trebui sa nu faca rau la nimeni si sa ajute cat pot, dar usor, fara sa se streseze. Se pare ca-s multi in lumea asta care urasc visele si inocentza din ochii copiilor. Se pare ca-s multi care vor sa nu mai existe nimic frumos in lume. Ce fel de oameni urasc ce-i frumos si bucuria sincera? Sper sa am halucinatii de la vremea asta prea calda.
Sau poate gresesc, poate daca se satura lumea de atata ura, caldura, ambitii, conformitate si miscare poate va fi totul mai interesant, toata lumea va fi mai fericita si se va simti mai bine… daca nu uita intre timp cum sa respire. Totul are o limita, n-ar avea sens sa se multumeasca lumea in caldura monotona si miscare dupa ce s-au saturat de ambitii si ura, de fapt is aspecte ale aceluiasi lucru.
http://www.dailymotion.com/video/x52fp_dio-rock-n-roll-children_music
Mai nu cred ca e chiar asa de indicat sa treci mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…depinde ce sa intamplat, depinde de persoane…daca inchizi asa ochii si te uiti in alta parte risti intr-o anumita masura sa patesti din nou la fel (cu aceiasi persoana sau cu alta): cel mai sanatos ar fi „confruntarea” directa a problemei cu cartile pe fata…cat din punctul meu de vedere, de cele mai multe ori daca decid sa ingrop securea razboiului vis-a-vis alta persoana, pun in practica sloganul „iert, dar nu uit” 🙂
Eh, nici chiar asa! Normal ca daca il vezi pe unu’ imprastiat pe strada vei chema salvarea, acum depinde, eu asa as face. Si normal ca daca am cum sa ajut un flamand, am s-o fac, cel putin eu. Si cand vine vorba de animale, normal ca daca pot face ceva spre ajutorul acestora, o fac, idei?:P Problema e ca eu fac tot posibilul sa ajut astfel de oameni, si mai bine sufar eu decat cel pe care nu-l cunosc. Totusi, nu e cam exagerat?
Cat crezi ca poti rezista acaparand negativismul, stresul, si suferinta altora? Deci mai bine te detasezi, si faci cat poti si ce poti decat sa iti distrugi nervii pentru cineva pe care oricum nu ai cum sa-l ajuti… Asa vorbesc, nu ca am pus in aplicare, dar ma straduiesc, pentru buna mea functionare care s-a cam dus de rapa de la atata stres… de mine cui ii pasa?