„Vorbeste-mi frumos! Esti angajatul meu! Eu te platesc.” a fost raspunsul destul de nervos al unui pasager din autobuzul Tursib de ieri dimineata, cuvinte rostite soferului. Intr-un fel e adevarat. Tursib primeste o mare parte de bani de la Consiliul Local Sibiu, deci din banii pasagerului, ai mei si ai tai. Pasajul „Eu te platesc” poate fi inteles si ca eu circul cu Tursib, eu cumpar bilet/abonament, datorita celor ca mine esti platit.
Totusi, ce face un patron bun in momentul in care angajatul calca stramb? Il concediaza, normal. Noi, astia prosti ce ne platim taxele si impozitele de ce nu putem face acelasi lucru celor care isi primesc salariul din banii nostrii? De ce nu avem dreptul sa ne alegem „angajatii”?
Cand m-am gandit ultima oara la asta aveam milioane de „angajati”. Doar in privinta catorva pot sa imi exprim o parere inaintea angajarii. Iar ei vin cu CV-uri colorate si parfumate doar ca sa ne fure sufletul pana ii vom angaja. Apoi stau linistiti, contractul e pe cel putin 4 ani. In Romania nu exista clauza de reziliere a contractului deci de concediere a „angajatului”. „Romanii se multumesc cu putin” (cum spunea cineva cu ceva vreme in urma). Dar totusi, de ce nu pot sa-mi selectez „angajatii”? Si de ce nu pot sa-i dau afara, sa nu-i mai platesc eu? La fel cum fac cu o ciocolata in momentul in care nu-mi place sau isi schimba ingredintele.