Categorie: Am vazut

Cupa Hagi Danone la Sibiu

Astăzi, timp de câteva ore, mintea mi-a fost răscolită de amintiri şi trăiri din copilărie, din vremea când făceam şi eu pe înotătorul de performanţă. Mai mult obligat de împrejurări decât atras de apă, la doar câteva luni după ce unchiul meu s-a aruncat după mine în bazin, îmbrăcat fiind, pentru că am picat în apă pe lângă colac ce-am învăţat să înot fără colac, eu participam deja la campionate naţionale de înot. Luna de dinainte de concurs trăgeam de mine ca de ultimul măgar, antrenorul obligându-mă să fac 3-4 km./zi prin apă, fără oprire şi pe cronometru. Am înghiţit litri de clor cu H2O şi după 20 de bazine intram într-o transă robotică şi fără simţuri. Eu ştiam că trebuie să dau din mâini şi din picioare şi din când în când să scot capul de sub apă ca să respir. Altceva nu mai ştiam.

Exact la fel erau copiii de astăzi de la Cupa Hagi Danone. Alergau de nebuni pe teren pe o căldură moleşitoare, antrenorii strigau la ei ca şi cum fiecare mişcare de deget era vitală pentru supravieţuirea omenirii, o mamă striga din tribune non-stop hai Tudi, hai Tudi de ne miram atunci când se oprea să mai ia o gură de apă şi arbitrii taxau fiecare greşeală exact ca la un meci de Championes League.

Mă aşteptam să ajung pe un teren uitat de lume şi de timp (Terenul Independenţa din Sibiu, chiar în spate la târgul Obor) şi să găsesc nişte copii jucând miuţă, eventual câţiva antrenori plictisiţi de Continuă să citești Cupa Hagi Danone la Sibiu

Ultrasii la Sibiu

Când ieşea lumea la proteste în Sibiu, presa venea, filma şi lua câteva interviuri. Primele zile de protest la Sibiu nici nu apăruseră pe TV, atât de neinteresante au fost. Acum însă televiziunile şi-au trimis car-uri de transmisiuni în direct, zeci de camere de filmat şi fotografi. Cu toţii aşteptau ultraşii şi scandalul. N-a fost să fie.

Nici ultraşi mulţi nici scandalurile. Gerul şi drumurile închise au făcut ca la Sibiu să vină doar vreo 500 de ultraşi din 11 oraşe ale minunatei noastre ţări, ultraşi care au cântat, au strigat şi au înjurat. Doar vreo două mici scandaluri am văzut şi alea aplanate rapid. N-am văzut suporterii beţi, aia care merg la meciurile din deplasare, care se alcoolizează rău pe autocar. În schimb, am văzut mulţi Continuă să citești Ultrasii la Sibiu

Multe inimi, un singur suflet

Mi-a fost extrem de greu sa ma rup de baschet. Mai bine de un deceniu am trait fiecare secunda alaturi de CSU Sibiu. Nu am ratat nici macar un meci.

Cateodata eram doar eu si jucatorii in sala dar au fost si momente cand trebuia sa merg cu doua ore inainte de inceperea meciului pentru a mai prinde un loc liber. Am fost impreuna cu echipa la bine si la greu dar imi mancam nervii acolo vazand jucatorii aia care nu luptau indeajuns de mult pentru echipa mea. Imi venea sa ii strang de gat stiind ca imediat dupa ce-au pierdut cu lejeritate Continuă să citești Multe inimi, un singur suflet

Focus Sibiu 2011 sau Sibiul vazut de la 1,50m.

Superb, exceptional, extraordinar, fenomenal sunt doar cateva cuvinte dintre sutele de laude aduse acelor fotografii din Sibiu stranse in articolul cu care celebram, aici pe blog, sfarsitul de an 2011 – The Big Picture 2011. Si acolo am publicat fotografii realizate doar de Sebastian Marcovici, ce-ati spune daca ati vedea asa ceva la puterea a 3-a?

Focus Sibiu – retrospectiva anului 2011 in imagini Continuă să citești Focus Sibiu 2011 sau Sibiul vazut de la 1,50m.

De ce ies oamenii în stradă?

Nu-mi plac oamenii care în general vor schimbări, nu fac nimic in privinta asta dar comentează atunci cand incearca altii sa le-o dea. După ce am pus ieri pe blog video de la protestele din Sibiu s-au găsit mulţi să facă mişto de protestatari şi să-i blameze pentru că ies în stradă. Toţi cei ce strigă zilele astea „Jos Băsescu!” sunt consideraţi un „neica-nimeni” cu care n-ai vrea în ruptul capului să te identifici. Tuturor le trebuie răspuns coerent şi salvator atunci când vine întrebarea „De ce ieşiţi în stradă?„. Asta chiar dacă acum se dau liniştiţi pe net datorită unora care habar nu aveau în ’89 ce vor şi încotro se vor îndrepta.

Şi pentru a vedea toată lumea că în coloana de protestatari sunt şi intelectuali, profesori universitari, studenţi şi olimpici, am fost şi aseară la protestul din Sibiu.

Video de la protestele din Sibiu Continuă să citești De ce ies oamenii în stradă?

Momentul protestului

Eram acolo, în faţa protestatarilor. Atmosfera era încinsă, tocmai ce s-a împins un jandarm cu un tip la bustul gol ce avea chef de scandal. Toată coloana s-a oprit din mers, oamenii au început să huiduie jandarmii şi toţi erau aproape de a izbucni. În doar câteva secunde totul s-a liniştit. Şeful jandarmilor a ştiut să gestioneze cu calm situaţia şi organizatorul protestului i-a liniştit pe protestatarii încinşi.

O fracţiune de secundă mai târziu însă lumea se agită. Toţi fug care-ncotro. Jandarmii izbucnesc în fugă 100 de metri, eu după ei. Eram singurul care filma în zonă. Toţi cei din presă aşteptau coloana de protestatari undeva departe. Am ajuns deodată cu primul jandarm la rănit. Era un tip cu ochelari plin de sânge. Eu filmam în continuare sigur că am prins momentul. Sărim toţi să-l ajutăm pe cel cu faţa plină de sânge. Jandarmii îl scot dintre protestatari şi îl aşază ca nu cumva să leşine. Bărbatul e în şoc. Nu scoate nici un sunet, habar nu are ce l-a nimerit în frunte. A fost lovit cu un ghiveci de flori aruncat de la balcon. Un protestatar tânăr îi dă o eşarfă de hipster să se bandajeze.

Când am ajuns acasă am văzut însă că am filmat imaginile de mai jos. Aşa e când te duci la luptă cu scule proaste 🙂 Continuă să citești Momentul protestului

Proteste la Sibiu

De douăjdoi de ani ascultăm şi trăim doar bancuri cu bula dar a fost de ajuns. În sfârşit le-a ajuns şi românilor cuţitul la os şi am văzut şi proteste la Sibiu. Nu credeam că e posibil dar din câte am vorbit cu oamenii din Piaţa Mare din Sibiu, totul e pe bune. Sunt nemulţumiţi (fiecare în felul lui) şi vor o schimbare. Cât mai repede. De aia se strâng să protesteze.

 De ce protestează oamenii? Continuă să citești Proteste la Sibiu

Expoziţie de fotografie 3D

Probabil doar 3 oameni ştiu că atunci când am făcut ultima schimbare la faţă a blogului, aveam în cap să fie 3D. Primul blog 3D. Cum ar fi fost? Am mers atât de departe încât aveam deja şi ochelari 3D care să-i ofer cititorilor… După cum se vede, totul a rămas deocamdată la nivel de idee.

Mi-am adus aminte aseară de ea, în timp ce mă uitam la un Sibiu 3D, oameni şi coloane pe care simţeai că poţi să le atingi, deşi erau doar o fotografie. Nu credeam că mă vor impresiona aşa mult fotografiile 3D din expoziţia „Stereoscopica”. Mergeţi neapărat s-o vedeţi, mai ales că din Turnul Sfatului Sibiu (acolo unde are loc expoziţia 3D a lui Daniel Bălţat) puteţi vedea şi asta. Frumos, nu? Continuă să citești Expoziţie de fotografie 3D

Publicul, scena şi actorii

Publicul

Era o seară liniştită, vocile oraşului amuţiseră de mult. Mă îndrept spre sala de spectacole puţin speriat, neştiind ce se va întâmpla. Nu i-am mai urmărit live, vorbindu-mi. Îi văd zilnic în jur, sunt doar nişte actori. Pe stradă şi la tv nici nu-i mai remarc, îi ignor. Dar acum mă aştept la ceva diferit. Regia promite să fie alta.

La intrare mă primesc două femei la cămasă albă de la care primesc programul serii. Atmosfera e încărcată de domni la sacou şi doamne peste 40. Puţini tineri se întrezăresc în mulţime. Încearcă chinuitor să se facă văzuţi dar şi ei, ca şi mine, sunt îndrumaţi spre locurile lor. Trebuie să se aşeze, Continuă să citești Publicul, scena şi actorii

Pe aripile timpului

La Muzeul Ţăranului Român am trăit pentru câteva minute expoziţiile Bienalei de Arhitectură de la Veneţia şi mi-a făcut un dor nebun să urc şi anul viitor în avionul de Italia. Până mai săptămâna trecută, doar acolo am trăit expoziţiile, nu doar le-am vizitat.

Pe aripile timpului (L’air du temps) este şi ea o expoziţie unde participi activ la dezvăluirea exponatelor. Aici fiecare vizitator descoperă partea lui de sunete şi imagini şi se implică în a remixa melodii ultracunoscute. De la populară până la muzica de club, fiecare încăpere prezintă o Continuă să citești Pe aripile timpului

Cum a fost în Jameson Bus Sibiu?

La ora asta încă se mai chefuieşte în autobuzul Jameson parcat în seara asta în Sibiu.

Am fost şi eu la o sesiune de tasting de whiskey (apropos, cică whiskey se spune în Irlanda şi SUA iar Scoţia şi Canada sunt fără e-uri, adică se spune şi scrie simplu whisky). Am învăţat câte puţin despre procesul de fabricaţie al Jameson whiskey şi ne-am dat cu părerea despre diferenţele dintre cel mai vândut whiskey Irlandez, cel mai vândut whiskey American şi cel mai vândut whisky Scoţian. Mie cică mi-a plăcut Jameson cel mai mult deci e de bine, nu m-am dat cu concurenţa. Ce-i drept, deocamdată nu sunt băutor înrăit de whiskey iar orice beau e bun sau prost în funcţie de starea mea de spirit. Continuă să citești Cum a fost în Jameson Bus Sibiu?

Poveste născută din 2200 de suflete

V.I.C. (Very Important Chair) este un tabouret care transmite un mesaj filosofic simplu si esenţial „să protejăm libertatea şi demnitatea noastră în orice context”. Acest elan de salvgardare provine de la cei 2200 de muncitori daţi afară din fabrica Simerom din Sibiu în 2006 (fosta  fabrică de maşini-unelte din Sibiu ce a funcţionat între 1921-2009), în urma unei sumbre poveşti de speculaţie finciară. Continuă să citești Poveste născută din 2200 de suflete

Cum a fost la Padina Fest 2011?

Oricât de friguroase au fost serile, când stau acum şi mă uit la zilele petrecute la Padina Fest îmi dau seama că au meritat câteva ore nedormite din cauza temperaturilor mult prea mici pentru a le petrece într-un cort şi un sac de dormit +10.

Dar să încep cu începutul. Continuă să citești Cum a fost la Padina Fest 2011?

Redescoperă România pe două roţi – la Sibiu.

Dacă vă uitaţi bine pe harta de mai sus, veţi vedea că judeţul Sibiu este reprezentat printr-o pată gri ci nu printr-o poză, aşa cum e la celelalte.

Lucrul ăsta se va rezolva în cursul zilei de azi. În jurul prânzului, Sebi şi Robert vor ajunge la Sibiu, după mai bine de-o lună de cutreierat România în lung şi-n lat. Şi nu oricum ci pe motociclete. Eu le-am mai sus şi le-o repet, trebuie să ai puţin (mai mult) curaj şi puţină inconştienţă să faci lucrul ăsta mai ales că vorbim de drumuri naţionale şi judeţene româneşti – adică foarte proaste şi fără să-ţi ofere siguranţă. Continuă să citești Redescoperă România pe două roţi – la Sibiu.

Să fim boemi.

Draji preteni, draji. Ca să nu care cumva să vă faceţi alt program în w-end, vă spun de pe acum că v-am programat măcar câteva ore de petrecut în Grădina Kazza, acolo unde şi nevastă-mea-şi va scoate la aer ultimele realizari fashionistice şi dichisistice. Şi când spun nevastă-mea, nu mă gândesc la o cicălitoare exagerat de supărată pe faptul că io beau bere pe când ea găteşte truditor ci la o gingaşă fiinţă pe care nu poţi să n-o îndrăgeşti atunci când scoate din joben câte o geantă sau brăţară cu nasturi, câte o broşă cusută manual sau nenumărate alte accesorii de toată minunea. Continuă să citești Să fim boemi.

Toma Coconea. În 2007 pe locul doi. În 2011… primul?

De câteva zile îl urmăresc pe Toma Coconea. Îl urmăresc zilnic, din oră în oră. Asta deşi cu o săptămână în urmă nici măcar nu auzisem de el.

La ora asta e undeva prin Alpi, căţărându-se şi zburând cu parapanta, încercând să ajungă pe primul loc în competiţia Red Bull XAlps. A plecat din Salzburg, Austria, în urmă cu 4 zile şi se îndreaptă spre Monaco, acolo unde e linia de finish, dar trecând prin cele opt turnpoints stabilite prin munţii din Austria, Italia, Elveţia şi Franţa. În concurs, Toma Coconea este ajutat de prietenul lui din copilărie, Daniel Pisică. El are voie să meargă prin munţi doar pe jos sau zburând cu propria parapantă. Nici un alt mijloc de deplasare nu e permis. Traseul şi-l stabileşte fiecare participant, scopul e de a ajunge (primul) la finish, la 864 km. distanţă… calculată în linie dreaptă. Continuă să citești Toma Coconea. În 2007 pe locul doi. În 2011… primul?

Nu putem vorbi fără E-uri, dar putem mânca fără ele

Imediat după ce am ajuns acasă de la Kazza, mi-am aruncat nasul în frigider şi-am căutat E-urile pentru a le arunca la gunoi. Din fericire nu am prea găsit, din păcate nu am găsit pentru că frigiderul era gol.

Kazza a început astăzi campania Lasă-te e E-uri! adică, mai pe românelte, o luptă (uşoară, cu tact aş spune eu) împotriva produselor pline de E-uri din magazine. Şi nu doar cu vorbe, inclusiv cu fapte, bucătăria Kazza venind în întâmpinarea sibienilor şi turiştilor cu produse naturale, bio sau ecologice, aduse de la mici producători autorizaţi din toată ţara.

Dan Decean, bucătarul-şef al hotelului Ibis Sibiu, ne-a preparat pe loc câteva reţete din tot felul de legume şi brânzeturi. În plus, Bogdan şi Raluca, alături de un medic, ne-au explicat de ce mezelurile din hipermarketuri şi sănătatea nu au nimic în comun, cum muşchiul este injectat cu saramură, fosfaţi şi gume, cum mezelurile conţin coloranţi extraşi din insecte, cum mierea din magazine devine toxică dacă este adăugată în ceai, lapte sau în alte alimente înainte ca temperatura acestora să scadă sub 40 de grade, cum înălbirea făinii se face cu ajutorul persuflaţilor, clorului, peroxidului de acetonă şi azocarbamidei, toate alăturate de liste multe şi lungi de E-uri. Continuă să citești Nu putem vorbi fără E-uri, dar putem mânca fără ele

Nu vreau nimic, doar mă laud.

Deşi am mai avut o tentativă de analizat oferta de carte bună de la Sibiu BookFest, doar astăzi am reuşit să stau într-adevăr să răsfoiesc câteva file tipărite. Din păcate, jumătate din standurile editurilor erau deja goale, chiar dacă doar în seara asta ar fi trebuit să se închidă festivalul cărţii.

Sincer, nu stiu ce cărţi bune au mai ieşit pe piaţă, aşa că nu vă pot recomanda nimic. Stau să mă gândesc acuma şi-mi dau seama că nici despre Sibiu Book Fest nu prea am ce spune, prin articolul ăsta cred că doar vroiam să mă laud că sunt şi eu cumpărător de cărţi cu poze multe.

Vă recomand să citiţi mai mult decât subtitrările filmelor (cât timp veţi putea s-o mai faceţi şi pe asta)!

Simea Siemens Sibiu

Siemens Amazing Race a avut astazi cateva probe la fabrica Simea Siemens Sibiu dupa care ne-am indreptat spre urmatoarea destinatie, Cluj-Napoca. Fabrica de la Sibiu arata neasteptat de bine, parca ar fi spital, nu fabrica, la cat de curata si aranjata este. Veti vedea mai jos, in poze.

Probele de concurs:

Astazi, din nou, au fost puse cinci intrebari pe Facebook, raspunsul fiind dat de prieteni. Dupa fiecare raspuns corect se trecea la urmatoarea intrebare si tot asa pana cand exista raspuns la toate cele cinci intrebari. Timpul limita a fost de 30 de minute dupa care, daca mai era nevoie de timp pentru a rezolva proba, se acumulau puncte de penalizare

De ce sa ne ajutati in cursa? Pentru ca astazi, de exemplu, se trag la sorti doi castigatori dintre cei care ne-au raspuns la intrebarile de pe Facebook. Fiecare va castiga cate 60 de euro iar la finalul concursului un alt prieten de pe Facebook va castiga 120 euro. Doar un search pe Google si banii vin la voi.

La a doua proba, echipele au rezolvat fiecare cate un joc foarte funny. Ele nu au fost chiar greu de rezolvat avand in vedere ca sunt jocuri de gradinita 🙂

Va las mai jos cu cateva poze: Continuă să citești Simea Siemens Sibiu

De ce imi place la Open Coffee?

Simplu. Pentru ca acolo gasesti oameni cu idei.

De dimineata am fost la a doua (sau a treia?) mea intalnire cu Open Coffee Club Sibiu. Nicidecum un club exclusivist, mai degraba unul targetat.

Prima oara cand am fost ma simteam putin stingher pentru ca eram parca de pe alta planeta, nu intelegeam limbajul IT-istilor care si cand sorbeau cafeaua o faceau in limbaj html. A fost insa ok.

De data asta insa lucrurile au fost mai pe intelesul tuturor. S-au prezentat 3 proiecte web sibiene aflate inca intr-un stadiu incipient iar oamenii de fata au oferit un feedback realist si idei pentru dezvoltarea si monetizarea siteurilor.

Un demistificator de credite, un site pentru cei ce studiaza in Viena si un site pentru mobil ce-ti arata toate punctele de interes din zona in care te afli. Continuă să citești De ce imi place la Open Coffee?