Frica de Dumnezeu


De mici suntem învăţaţi să avem frică de Dumnezeu. E păcat să spui ceva de preoţi. Bunicile îşi fac cruce dacă întrebi de ce mitropolitul preferă să facă sute de biserici în locul caselor de copii sau a azilelor de bătrâni. Trebuie să te temi de ce-ţi va face Dumnezeu dacă cumva calci strâmb. Doar de el trebuie să-ţi fie frică.

Nu ştiu voi ce ziceţi dar Dumnezeul meu nu e aşa. Nu-ţi spune că eşti prost şi nici nu strigă după tine că eşti blestemat. Nu e dictator. El încercă să ajute întotdeauna, indiferent. Dumnezeul meu nu e răzbunător. Asta e treaba altora. Deci, chiar şi dacă există, nu trebuie să-mi fie frică de el.


10 comentarii la „Frica de Dumnezeu”

  1. dreptate graiesti! au gasit si preotii in Biblie pasajul in care se explica constructia templului si acum ii dau inainte cu asta, ignorand celelalte sute de pagini despre altruism, despre mila, despre evlavie.
    cum se pare ca avem acelasi Dumnezeu, imi permit sa adaug: Dumnezeul nostru nu e afacerist.

  2. Da, in mare parte scrii foarte bine despre credinta in Dumnezeu dar nu sunt de acord cu tine la nu „trebuie să-mi fie frică de el” deoarece scrie in Biclie ca el este creatorul care ne-a dat viata si suflet spre a a merge pe calea gandirii, a rationamentului, si intr-adevar suntem intruiti de mici sa avem frica de Dumnezeu si la o varsta ne „permitem” chiar noi insine sa ne revoltam impotriva Lui dupa bunul plac,deoarece inregistram progrese in procesul de gandire, incepem sa ne intrebam „cine este cu adevarat Hristos?” ,”ëste el atotcreatorul?” si asta numai din cauza faptului ca religia Ortodoxa este o religie libera care-i nu-l ingradeste pe crestin intr-un anumit mod de viata.Uita-te putin la musulmani, ei stiu o gramada de versete din „Coran” pederost si sunt intruiti sa nu se revolte impotriva lui Allah , sa nu i-a numele lui in desert si de asta ei nu-si permit sa spuna ca le este frica de Dumnezeul lor.

  3. Eu spun ca trebuie sa iti fie frica. Unde nu este frica, acolo este si neascultare. Si fraza cu „dumnezeul meu” e afumata. Exista un singur Dumnezeu, nimeni nu are dumnezeul lui personal.

  4. Avand ca si tine,Tudor si raul rual acelasi Dumnezeu…vreau sa adaug ca al nostru nu e camatar !!! (probabil stiti ca-si fac banca cu dobanda 6 % ) si… e o mare usurare sa aflu ca a da bani cu camata nu mai e un pacat de moarte 🙁 …

  5. Avai. Domnilor cu „frica neaparat necesara pentru facutul de bine”… cum vine asta? Cum e treaba cu pacatuitul cu fapta sau cu gandul? Daca intai ai chef sa faci rau, iti amintesti intre timp ca ti-e frica de consecinte si in final nu mai faci rau, inseamna ca n-ai mai pacatuit?!

    Normal e sa nu faci rau ca asa te duce pe tine capul, si apoi, daca intr-adevar crezi intr-un Dumnezeu, e normal sa nu ai de ce sa te temi si e normal sa-l vezi ca pe un prieten, nu ca pe un dusman.

    Voi asa va vedeti parintii? Ca pe niste capcauni care va bat daca nu sunteti cuminti? Sau ca pe niste prieteni care va invata si va ajuta sa fiti cuminti?

    Traiasca religia si credinciosii care semneaza condica duminica de duminica si nu stiu ce se sarbatoreste pe 25 decembrie.

    Aaaah, te-o pus supararea Tudor sa ma enervezi cu subiectul asta. :))

  6. Am putea / as putea filozofa pe tema asta mult, dar rezumand:
    Pentru mine, singurul dumnezeu in care cred sunt eu (sper ca nu par un ingamfat spunand asta) si fiecare ar trebui sa fie propriul lui dumnezeu, cu propria „biblie”, propriile porunci, s.a.m.d.

  7. @Teo
    deci cu cat avem mai multa minte ne punem intrebari mai multe?

    @smartie
    daca exista unul singur, de ce sunt atatea religii?

    @Andy
    poate ajungem sa ne facem si noi o „biblie” 😀

    @Monica
    buna comparatia cu parintii 🙂 scuze ca te supar tot mai des…

    @Vlad
    de tine vorbea mai sus smartie? :p

  8. „doar de EL trebuie sa-ti fie frica…”, a spus Tudor. si in ultima fraza cred ca se referea la frica propovaduita de preoti, frica de a nu saruta moastele, de a nu te inchina inaintea oricarui om cu barba si cu sutana.

  9. Contrar credințelor teiștilor, dumnezeul și religia lor nu sunt necesare pentru moralitate. Cruciadele si Inchiziția sunt exemple de acte imorale comise “în numele Domnului” ce demonstrează că nu exită decât o conexiune cel mult incidentală între moralitate și religie. Dacă vă uitați la tipul de moralitate acceptată printre oamenii ce trăiesc în secolul 21, nu mai credem în sclavie, credem în egalitatea femeii, credem în a fi înțelegători, suntem blânzi cu animalele șamd. Acestea sunt toate noțiuni care sunt în întregime recente. Au o bază foarte mică în scriptura biblică sau cea coranică, fiind noțiuni care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei prin ajungerea la un consens de opinie, raționament, discuție obiectivă, argumentare, teorie legală, filozofie, politică și morală.

Dă-i un răspuns lui smartie Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.