Aproape de a trece granita sunt, eram si voi fi. Nu sunt singurul care trece prin asa ceva, sa o ia razna, sa-si piarda mintile, sa intre in paranoia. Nu are cum, nervii intinsi la maxim si stresul suportat duc la toate astea.
Granita? E al naibii de subtire, oricand poti trece de la stare de bine la stare de paranoia, mai rau, stare de nebunie. Luciditatea dispare si ramai fara pamantul de sub picioare intr-o clipita, afli ca ti-a murit un cunoscut, un prieten, te-a parasit partenerul, cineva a avut un accident, certuri, alcool, etc.
De cele mai multe ori, transformarea nu dureaza mai mult de un singur minut. Un minut e de ajuns sa nu mai fi cine ai fost acum doua ore, un singur cuvant e de ajuns sa te innebuneasca, sa te duca spre meleaguri pe care nu credeai ca tu ai sa le atingi, ca esti in stare sa le atingi sau ca ai vrea sa le atingi. O singura fraza e de ajuns sa te faca sa te sinucizi, cel putin pe unii, slava Domnului ca nu-s mai multi.
Un om te poate ridica, te poate dobori, te poate deprima, te poate face fericit. O melodie te poate inveseli, intrista, duce in melancolie, iti poate aduce in amintiri lucruri de mult uitate, te poate soca. Doar o voce te poate infiora, bucura.
In echilibru, pe linie de granita, cat de fericit esti azi?
Scris de Adi C.