Prietenia înseamnă susţinere morală indiferent de situaţie sau mai degrabă înseamnă criticarea aspră pentru o cauză nobilă 🙂 ?
Să luăm un caz:
Trebuie să mergi într-o seară la club cu cea mai bună prietenă a ta (tu fiind femeie, te-ai prins). Ea se îmbracă îngrozitor de prost, cu nişte pantaloni cu turul jos deşi are un cur mare şi picioare scurte, cu un decolteu enorm deşi pe ţâţe are fire de păr negre şi lungi, cu un roj roşu strident pe buze deşi are dinţii galbeni şi stricaţi… în fine, aţi prins ideea. Arată îngrozitor. În cazul de faţă, eşti o bună prietenă dacă:
1. îi spui să-şi ia nişte blugi normali, o bluză pe gât şi o pungă în cap – deşi şti clar că se va supăra… dar totuşi, fiindu-i prietenă nu o poţi lăsa să se facă de ruşine prin club
sau
2. îi spui că arată minunat şi vă îndreptaţi spre distracţie ţinându-vă de mână – deşi eşti conştientă că o minţi şi că oamenii vor răde de ea pe la spate.
Care e prietenia adevărată? Greşim atunci când spunem prietenilor buni lucruri adevărate dar care-i deranjează?
Greşim atunci când spunem prietenilor buni lucruri adevărate dar care-i deranjează?
Clar nu, mi se pare normal ca un prieten adevarat sa iti spuna cand dai spre caraghios, eu personal nu am „pus botul” cand am primit sugestii, insa depinde foarte mult de cine da sugestiile…ca daca te apuci sa intrebi fiecare presupus „prieten” si sa tii cont de sugestii o sa ajungi o marioneta fara personalitate…deci cuvintele cheie ar fi „prieten (cel mai) bun / apropiat”
dar daca tu consideri o persoana prieten adevarat dar atunci cand ii spui se supara? (demonstrand ca de fapt nu sunteti chiar asa buni prieteni).
Pai in cazu ala l-as intreba / as intreba-o ce intelege el / ea prin prieteni adevarati? Din pacate multi au impresia ca prieteni sunt doar cei care nu iti fac niciodata observatie si care sunt tot timpul de acord cu tine…mie, persoanele de genul mi se par mai degraba lingãi 🙂