Iti cer scuze tie, soricelul meu, pentru toate momentele cand nu vei fi o femeie desteapta, pentru toate clipele cand nu vei fi, poate, o femeie frumoasa, pentru toate secundele cand nu vei fi un suflet poate frumos… ci vei fi O CIOARA.
Si tie, pinguina mea, iti cer scuze. In genunchi, cu ochii plecati. Iti cer scuze umil, coplesit de esecul meu. De esecul de-a te aduce pe lume intr-o tara unde culoarea pielii conteaza atat de mult incat oamenii, inainte de-a se uita in ochii tai, se uita la culoarea mainilor tale.
Intr-o tara, unde, inainte de a insemna orice altceva… esti o cioara. Si tu, si eu… noi toti, astia care au avut – se pare – ghinionul de-a se trage dintr-o maimuta din Africa. N-am ales noi, dar noi trebuie sa purtam, in ochii lor, stigmatul asta.
Si-ti cer scuze tie, gogosarul meu, ca n-am avut puterea, ca mi-am iubit prea mult tara asta numita Romania cu care ma identific pana la capatul drumului. C-am iubit tara asta, si i-am iubit oamenii, si inca-i mai iubesc. Stii, oamenii, romani ca si mine, ca si noi doi…