Cât îi trebuie unui poliţist român să pună cătuşe? Muuult rău de tot. Să ne imaginăm doar că în imagini nu era vorba despre încătuşarea unui alcoolist ce nu se putea ţine nici pe picioare de cât de beat era, să zicem că în locul lui ar fi fost un… jmecheraş de cartier plin de nervi şi umflat în muşchi. Cred că i-ar fi dărâmat pe poliţai ca pe popice.
Am impresia că lipsa asta de autoritate a poliţailor nu vine doar de la faptul că nouă ne place să fim întotdeauna mai catolici decât papa (ca nu cumva să încalce poliţiştii drepturile stimabilului alcoolist) şi nici din cauza educaţiei noastre (de mici suntem crescuţi cu bancuri cu poliţişti) şi mai degraba a lipsei de pregătire a poliţailor cumulată cu lipsa totală a imaginii de „oameni ai legii” oferită de însuşi instituţia poliţienească în sine.
În SUA doar dacă spui că eşti pe cale să suni la poliţie, eşti lăsat în pace. În România e o glumă asta cu sunatul la poliţie. În primul rând că nu vine nici un poliţist, de la 112 eşti îndrumat să mergi la secţie să depui o plângere. În al doilea rând, poliţiştii nu fac nimic chiar dacă vin la faţa locului. Şi ei sunt tot oameni lipsiţi de autoritate. Şi doar n-or fi tâmpiţi să se trezească c-o bardă în cap, mai bine aşteaptă liniştiţi pe margine, până se liniştesc spiritele.
În plus, rezolvarea lipsei de autoritate a poliţiştilor români a fost găsită prin înlocuirea lor cu matahale de la firmele private „de pază”. Pe stadioane şi în sălile de sport, de exemplu, deja s-a căzut în extrema cealaltă, unde excesul de zel al „forţelor de ordine” este dus la extrem. Şi în cazul ăsta, poliţia închide ochii.
Citiţi AICI o paralelă corectă poliţist american – poliţist român.
Filmare: www.oradesibiu.ro