Cum se face de unii uita toate problemele din familie atunci cand sunt in timpul serviciului pe cand altii nu pot delimita niciodata cele doua lucruri?
Exista oare oameni care au capacitatea sa delimiteze total viata personala cu cea de serviciu sau unii doar pot s-o mascheze mai usor, faptele lor din timpul programului fiind de fapt influentate in aceeasi masura de „cealalta viata”?
Toti avem evenimente in viata care nu ne dau pace si care ne influenteaza logica negativ dar care este limita suportabilitatii? Pana cand/cat timp poate un coleg sa-mi suporte nervii cu care vin de acasa? Pana cand tu poti ierta cuvintele si faptele grele care sunt aruncate sub motivul „are probleme personale”? Pana cand un sef poate lasa de la el? Si mai ales… de ce toate problemele personale se rasfrang negativ asupra colegilor de serviciu?
foto: extremvit