Au trecut mulţi ani de atunci.
Trei sferturi dintre tinerii din sala Transilvania nici nu erau născuţi pe vremea când CSU juca în divizia B, în culorile alb şi negru. Pe atunci, universitatea sibiană ţinea de Babeş-Bolyai din Cluj şi folosea culorile Universităţii. Noua identitate a echipei de baschet sibiene a venit o dată cu noile culori, galben şi albastru. Cu o nuanţă de verde în vremea în care echipa se numea Foresta. Pe culorile galben-albastru, suporterii au croit faimoasa galerie a Sibiului, cunoscută, invidiată şi apreciată în toate sălile de baschet din România. A apărut apoi cel mai mare steag al unei galerii de baschet. Şi el, galben albastru. S-au confecţionat tricouri, şepci, fulare. S-au cumpărat trompete şi folii colorate. Da, tot în galben albastru. Dintr-o dată, tot ce ştiam a dispărut. Memorialul Elemer Tordai a început cu o mână de suporteri nedumeriţi, care nu ştiau dacă e cazul să desfacă fularele şi să le fluture. Jucătorii erau îmbrăcaţi în alb şi negru. Orice altă combinaţie de culori să fi fost şi lovitura n-ar fi fost atât de puternică. Dar culorile Clujului, marea rivală? Unde le-o fi fost mintea? Cum ar fi ca de mâine, Steaua să joace în alb roşu? Sau Dinamo în roşu albastru? Sau U Cluj în vişiniu? Ce echipă sportivă din lumea asta largă ar purta aceleaşi culori ca marea rivală…
Continuare articol pe Turnul Sfatului.