Sincer, mă doare drept în pilă care este numele preşedintelui. Nu mă mai interesează nici de dreapta nici de stânga. Nu mă interesează deloc de alianţe, trădări şi moguli. Puţin îmi pasă de partide, politicieni şi ministere.
Mă doare drept în pilă cine este preşedintele ţării atâta timp cât:
– pot conduce pe autostradă cu viteza constantă de 130 km/h, de la ieşirea din oraşul meu până acolo unde vreau să ajung. Indiferent că merg spre Cluj, Bucureşti, Viena sau Monte Carlo.
– pot să mă angajez pe un salariu măcar decent. Şi prin decent mă refer la peste 1500 euro în mână.
– nu-mi voi face deloc griji că voi rămâne şomer pentru că taxele şi impozitele se măresc iar firma falimentează.
– nu-mi va fi deloc frică să fac copii pe care-i voi putea creşte decent (repet, decent).
– atâta timp cât nu trebuie să mă gândesc la foamete o lună doar pentru că mi-am permis luxul de a trage o fugă până la mare sau la munte.
Mă doare drept în pilă dacă preşedintele ţării în care locuiesc se numeşte Băsescu, Geoană, Becali, Fata Morgana, Berlusconi sau regina Elisabeta. Atâta timp cât şi Barack Obama se dovedeşte că a avut o campanie total mincinoasă… mă doare drept în pilă de promisiunile lor, nu mă mai interesează ce nume poartă.