totul ca totul, dar până în momentul în care flămânzesc.
am ajuns să-mi dicteze mie viaţa bloggerii, dar cine naiba se cred? nu au reuşit ani de reclame să mă convingă, nu au prea reuşit de multe ori nici recomandările primite aiurea dar nenorociţii ăştia de bloggeri au reuşit să-mi bage pe gât calculatoare, spectacole de teatru, formaţii de care nu auzisem niciodată şi acum şi cărţi. e incredibil… da’ ce putere poate avea un simplu om în spatele unei tastaturi negre?
de vreun an caut cartea Soni de Andrei Ruse. de ce o caut? de nebun! pentru că am citit de ea pe diverse bloguri care, culmea, nici măcar nu erau dinalea cu super-trafic şi super-influenţă. nişte amărâte de bloguri m-au făcut să-mi doresc o anume carte. timp de un an de zile. şi ieri, când am ajuns în librărie am văzut-o, departe, printe mii de alte cărţi, luminând triumfător. am luat-o imediat de pe raft şi nu i-am mai dat drumul. era singura din librărie şi îmi era teamă să nu mi-o ia altcineva. eram ca un dependent de cărţi, deşi sunt departe de aşa ceva. da, am dat 32 de lei pe ea fără remuşcări. şi acum trag ponoasele. am făcut greşeala să i-o arăt entuziast Dianei şi de atunci nu mai mănânc, nu mai primesc sandwich la lucru şi casa e cu susu-n jos. nu mai contează nimic pentru ea decât Soni. citeşte la ea de parcă ar fi… nu ştiu… o carte bună.
p.s. primele luni pe blogul ăsta am scris doar cu litere mici. cartea Soni e scrisă şi ea doar cu litere mici. am simţit că trebuie să revin măcar pentru articolul ăsta la vechile obiceiuri.
[fblikebutton][tweetthis]
Rasistule… ai ceva cu tastaturile albe? :))
e SUPER cartea..chiar merita..si m-a pus rau pe ganduri:)
aaa e un lucru CEMERITA
@Ivan
ah… si eu o am gri 😀
nu o gasesc pe la Hum… Div.. undeva … ca m-ati facut curios ???
am comandat pe net… vine….
@Alexandru’
iti cam trebuie noroc. citeste postarile autorului (ai link mai sus la Andrei Ruse) sa vezi pataniile lui cu editura.
daca vedeam la tv poate nu intram asa repede sa citesc descrierea cartii, asa de pe blog am intrat repede, am citit, am comandat :P, nici eu nu sunt un mare cititor de carti … dar povestea Soniei pare interesanta …
mai bine ca am cumparat-o … o citim de-odata si dup’aia facem BookClub 😀
@Alexandru’
pfuu… ce rapid ai fost! chiar ma gandeam s-o citesc si eu si dupa aia sa ti-o imprumut (mai ales ca aici doar editura se pare ca are de castigat, autorul nu).
@Alexandru’
P.S. al dracu bloguri. exact ce ziceam si eu… daca vedeai reclama la tv sau in ziar la cartea asta o cumparai asa repede si usor?
Mda…faina carte dar numai pana la mijlocul ei..dupa care am ramas profund dezamagita de sfarsitul povestii,nu are nici un sfarsit fericit nici macar trist…cred ca s-a plictisit pe parcurs scriitorul in asa hal de a putut scoate asemenea sfarsit(nu pot sa va dezvalui sf.ptr ca tudor nu a citit)oricum nerecomandat ptr minori..fff vulgara!!
si inca ceva…eu daca as avea numai cateva luni de trait nu as face aproape nimik din ce scrie in carte.. e cam dusa la extrem viata,in sens negativ..eu cred ca as face chestii pe care nu as avea curaj pana atunci. de ex sa sar cu parasuta, sa fac scufundari..VOI CE ATI FACE..daca ati avea doar cateva luni de trait?