Un déjà-vu constant vremea asta. Încep să-mi pun întrebări serioase.
Absolut în fiecare zi plec spre birou cu bicicleta. Vreme buna de pedalat. Pe la ora 14:30 trebuie s-o adăpostesc că începe să picure uşor. După jumătate de oră toarnă o furtună rapidă. Pe la 16:30 iese din nou soarele, ploaia se opreşte şi mă lasă să pedalez liniştit spre casă. Seara începe iaraşi ploaia şi până a doua zi dimineaţă o ţine tot aşa. A doua zi dimineaţa, plec spre birou pedalând, pe o vreme bună.
Asta de aproape două săptămâni. Zilnic aceeaşi poveste. Tras la indigo totul. M-am uitat în colţul dreapta-jos a monitorului şi sigur nu retrăiesc aceeaşi zi. Vine sfârşitul lumii?
Se repeta? …. c pesimist esti!
Bine ca-s si unii pesimisti, nu se poate sa fie toti optimisti si fericiti ca mine, azi e cea mai k-lumea zi din viatza mea, am un miliard de tablouri in cap care sa le pictez, muzica instrumentala, azi chiar mi-a venit sa scriu si poezii, toate de la cea mai simpla idee. Sfarsitul lumii? NICIODATA!!! Totdeauna va fi o alta zi cu ceva in plus …cu foarte mult in plus. Pentru mine nimic nu se repeta niciodata, intotdeauna e mult mai bine ca ieri.
Sau poate gresesc, daca stau sa ma gandesc, ma cuprinde o spaima teribila, cea mai ingrozitoare si intunecata amenintare, simt cum mi se blocheaza si respiratia, …da tot nu vine sfarsitu lumii 😀
Cum era de altfel si de asteptat… astazi nu s-a mai intamplat asa. 🙂