Nu înţeleg de ce ajut necunoscuţii…

Postat in: 11/02/2013

Pe contul de Twitter mi se publică automat o dată la vreo 30 de ore câte un articol vechi de pe blog. Ieri s-a publicat articolul „Câţi oameni am cuplat la viaţa mea?” şi mi-am adus aminte de Iustin, un nebun ce a ameninţat că se aruncă de pe primărie dacă nu îşi duce (în 12 ore) relaţia la nivelul următor. Aşa am ajuns să-i organizez o cerere în căsătorie cum nici el nu visa (ştiu că sunt cum nu se poate mai modest dar ăsta e adevărul :)) deşi îl cunoscusem doar cu puţin timp în urmă într-o excursie în Franţa.

Am filmat cererea în căsătorie şi vă spun că nu poate fi nimic mai spumos 😛 El plânge ca nebunu’ iar ea încearcă să-l îmbărbăteze. Deşi nu credeam că relaţia lor va rezista, noua logodnică s-a mutat în alt oraş pentru el, s-au căsătorit şi se pare c-o duc bine.

Întrebările principale au fost atunci:

  1. Va primi un răspuns afirmativ la cererea în căsătorie? Am avut emoţii mari pentru că îşi cunoştea jumătatea doar de o lună(!) şi o femeie normală la cap nu credeam că ar face pasul ăsta aşa repede;
  2. Dacă tipa va refuza… cum îl vom opri noi pe Iustin să se arunce de pe primărie sau să ajungă la nebuni?

Iar acum întrebarea principală este:

  1. De ce am făcut eu chestia asta deşi nu îl cunoşteam şi nu am câştigat nimic de pe urma logodirii lor?

One Response to “Nu înţeleg de ce ajut necunoscuţii…”

  1. Popescu Gheorghe Sorin Răspunde

    Adevarul e ca doar putini oameni pot face diferenta, iar tu, cu siguranta ai reusit sa faci ceva ce s-a dovedit un lucru bun.

    Pe de alta parte, nu poti cunoaste pe cineva daca nu incerci, iar un necunoscut poate ajunge un cunoscut doar prin incercarea de a-l cunoaste.

Nu-ti fie frica! Comenteaza: