În mare parte, familia mea e de artişti. Unii o au cu desenul, alţii cu vioara sau pianul. Şi mă tot gândesc oare ce-o fi în capul nostru. Cu artele plastice e ok. Te angajezi apoi prin publicitate, îţi dezvolţi imaginaţia, te ajută. Dar muzica nu-mi dau seama de ce ai face-o.
O verişoară de-a mea a ajuns prin Canada la o şcoală bună, s-a căsătorit acolo şi îi doresc să nu mai calce prin România decât în vacanţe. Dar ştiu cât a tras pentru asta. Repetiţii zilnice de câteva ore. La 7 seara trebuia să fie cu vioara în mână şi timp de 3-4-5 ore nu ieşea din camera de studiu. Zilnic, fără excepţii. Toată copilăria a renunţat la excursii şi ieşiri în oraş cu prietenii pentru a reuşi astăzi să câştige un ban din asta.
Dar e unul dintr-o mie. Cu toţii facem fotbal când suntem mici dar doar un număr infim dintre noi vor şi trăi vreodată pe seama fotbalului. Aşa e şi în muzică.
Mi-e sincer milă de copiii de pe la Liceele de Artă. Ştiu cât trag de ei şi câte sacrificii fac.
Şi pentru ce?
Pentru a vedea cat succes au Inna si ALexandra Stan.
Fiecare meserie necesita munca. Daca o faci din pasiune si stii cum sa faci poate da norocul peste tine. Daca ai si un indrumator esti boier.
Cei care candva am urmat cursurile Liceului de Arta, iti dam dreptate…Ce faci cu muzica, aici in Romania…? Ori compromis ori o treci doar la categoria „alte pasiuni”..
@ Sergiu Butnarasu Asta asa e. daca esti intr-adevar bun reusesti pana la urma, sau te duci la karaoke. Sau da, o treci la alte pasiuni. Si asta e una dintre cele mai frumoase pasiuni.
Artele plastice si muzica sunt singurele „meserii” pe care trebuie sa le inveti de mic.
In clasa a XII-a poti sa spui: „dau la medicina si daca nu intru dau la management” sau depui dosarul la 5 facultati si pe urma vezi tu unde te duci.
La arte plastice daca n-ai inceput din a V-a trebuie sa fii foarte talentat si foarte „muncitor” sa recuperezi eventual la liceu. La muzica (instrument) daca ai pierdut clasa I-a sau macar a II-a n-are rost sa mai incepi sa studiezi decat pentru placerea si cultura ta generala.
Problema este ca nu ai de unde sa stii la 7 ani decat ca ai sau nu ureche muzicala. In rest e munca multa si de foarte putine ori placuta. Nu canti o „melodie” decat dupa ce ai studiat nota de nota, arpegii, tehnici si multe altele. E mult prea complicat si un om „obisnuit” n-o sa vada decat ca „a scartait” sau vazand un tablou ca „nu-i mare lucru, si eu pot sa fac”.
@ silviu …si pentru ce? 😀
@ Ce Merita
Acuma nu e chiar degeaba. Pot canta intr-o filarmonica sau alta orchestra, pot fi profesori sau pot fi interpreti pe cont propriu. Faptul ca nu sunt bine platiti… asta e valabil pentru aproape toti romanii. Diferenta e ca ei muncesc 15-16 ani ca sa fie la fel sau chiar mai prost platiti decat cei care fac 3-5 ani o facultate care, asa cum spuneai intr-un post anterior, e posibil sa o faca si sa nu ramana cu nimic in afara diplomei.
Mozarteum, Salzburg: e plin de studenti romani foarte talentati. Dar nu stiu cati vor sa se intoarca in tara…ca sa participe la „romanii au talent” si sa-i remarce cineva.
nu prea sunt de acord cu silviu, pasiune iti trebuie cam pentru orice meserie daca vrei sa ajungi undeva. Unu’ care nu s-a decis pana in clasa a XII-a ce vrea sa faca in viata si se tezeste ca „hai sa bag la medicina si vedem ce iese” are sanse maxime sa nu treaca nici de primul an, sau in cel mai bun caz o sa iasa un medic de calitate inferioara. De obicei astia care baga dosaru’ la cat mai multe numa de or intra undeva sunt cei care sunt vanzatori la shaorma sau manipulanti de marfa in supermarket.
Mie intotdeauna zona asta a artelor mi s-a parut ceva la care daca nu esti cel mai bun esti ca si degeabasi chiar si daca esti bun, cum zicea cineva mai sus trebuie sa ai si noroc…ori eu personal nu as putea sa imi bazez toata viata pe eventualitatea ca poate o sa am noroc si o sa am ce de da mancare familiei.
Cea mai mare parte din „arte” mi se pare un dead-end profesional, cunosc si eu „artisti” dinastia care fara parinti ar fi rupti de foame.
Aud de multe ori argumentul asta cu cat devotament si exercitiu si practica iti trebuie pentru nushce „arta”…de acord, probabil si sa inveti sa balansezi un scaun pe cap necesita foarte mult exercitiu…dar ajungi undeva in viata cu skillul asta? 🙂
@ Jay
Nu ma astept ca toata lumea sa fie de acord cu mine.
Nici n-am spus ca eu detin adevarul absolut.
Spuneam ca artele plastice si muzica sunt „meserii” ce trebuiesc invatate de mic.Credeam insa ca e de la sine inteles ca iti trebuie in primul rand talent. Ai dreptate cand spui ca pasiune poti sa ai in orice meserie dar eu tocmai faceam diferenta intre a avea o anumita pasiune la 6 sau 10 ani si ati descoperi pasiunea in clasa a XII-a.
Sa nu-mi spui ca avocatul s-a pregatit de la 6 ani pt avocatura, sau medicul chirurg a studiat 3 ore pe zi incepand cu clasa I-a cum se taie cu bisturiul.
Ceea ce se pare ca nu intelegi tu este faptul ca arta nu este o meserie pe care o alegi la un moment dat in viata.
Arta te alege pe tine.
Alegerea ta este sa o ignori sau nu.
Dupa cum imi dau eu seama tu consideri ca artistii si-au cam ales gresit meseria.
Te intreb: cum ar arata viata noastra fara muzica, fara o pictura pe perete?
Ghinionul artistilor adevarati este ca oamenii (majoritatea) nu au suficienta cultura si ii subestimeaza. In schimb, contribuie la prosperitatea celor care canta manele.
“Si pentru ce?” este o intrebare pe care, daca ai fi cu adevarat artist, nu ti-ai pune-o (intrebarea!!). Te-ai gandit vreodata ca unora chiar le place ceea ce fac? Ca, asa cum majoritatea, ( mediocra) sta cu orele, zilele (adica noptile) pe calculator, jucand, chat-izand sau scriind si citind ganduri care nu au alta calitate decat ca sunt sincere si fara adresa, facand aceasta fara nici un profit (nici macar cultural!!) ci doar pentru ca le place sa faca asta…. exista si fiinte care au o pasiune deosebita pentru o anumita arta, (printre care chiar si muzica), si care la sfarsitul unei munci (dure intr-adevar) au bucuria de-a realiza acel ceva unic, irepetabil, care-l va deosebi de gloata?? Sau te-ai gandit vreodata ce simte un instrumentist in momentul in care o anumita lucrare muzicala, capodopera a vreunui geniu, care de vreo doua – trei sute de ani a fermecat generatii intregi de “alesi” , iti rasare dintre degete, chiar daca te-ai chinuit ore, zile, luni, ani intregi pentru asta, chiar daca nu-ti iese perfect ca pe disc si chiar daca esti doar tu singur, intre patru pereti, fara sa te aplaude nimeni?
Acesta ar fi un raspuns… si daca ai tine cont ca, prin studii stiintific argumentate, japonezii au ajuns (inca de acum25-30 de ani) la concluzia ca inteligenta umana se dezvolta cel mai mult prin invatarea unui instrument, la varsta de 5-7 ani, si nu prin matematica sau alte stiinte, introducand obligatoriu la gradinite acest tip de invatare, ca si coreenii fac in masa muzica clasica, fara a avea pretentia ca intrega populatie sa devina muzicieni… etc. acesta ar fi al doilea raspuns. (pe care majoritatea parintilor care isi dau copiii la liceele de muzica il cunosc).
Si nu in ultimul rand, te-ai gandit ca, sa fii profesor de instrument, ca e pian, ca e vioara sau chiar trombon, este o meserie ca oricare alta, dar mai comoda ( 18 ore/saptamana in care nu-ti face nimeni orarul, nu te pune nimeni sa te scoli la 7 zilnic) mai curata ( lucrezi intr-un mediu placut, cu un singur elev pe ora, pe care-l poti si alege daca vrei) si mai sigura decat multe , multe meserii care au mai supravietuit in zilele noastre.Bonus satisfactiile profesionale, cand mogaldeata pe care initial o “dresezi” , devine sub mainile tale o alta fiinta care intelege si iubeste ceva ce pentru cei multi ramane de neinteles. Plus statutul social, care nu e dat de cat castigi, ci de ce rol ai in societate….sau nu?
Oricum daca te gandeai macar la unul din cele trei argumente, nu mai puneai stupida intrebare
”Si pentru ce?”.
Pe scurt raspunsul e: Pentru ca e frumos!
@ Maria
cred ca intrebarea lui Tudor era retorica tocmai pentru ca sunt promovate alte „valori” decat cele care muncesc cu adevarat. Sau nu stiu poate gresesc eu dar din cate il cunosc pe Tudor asa cred
@silviu
ai mare dreptate in ceea ce zici.
dar eu probabil fac parte din oamenii aia cum zici tu care nu au suficienta cultura ca sa ii inteleaga pe deplin pe artisti. Desi le recunosc rolul in societate nu o sa pot niciodata sa ii compar ca importanta cu oamenii de stiinta de ex. Adica sunt unii care isi dau asa mare importanta ca ei sunt artisti frate, dar in realitate ori cu arta lor ori fara esti cam tot pe acolo, dar fara tratament pentru diabet parca nu iti mai e tot una.
@ Jay
Pai de asta o ducem cum o ducem !
Eu nu faceam comparatii intre meserii.
Nu indraznesc sa compar un actor cu un inginer mecanic, un pianist cu un farmacist, un pictor cu un fizician sau un cercetator cu o femeie de serviciu. Fiecare are importanta lui si nu cred ca pot fi comparati.
Tu o faci insa si ce nu te intereseaza desfiintezi.
Intreaba-l totusi pe cercetatorul care cauta tratamentul pentru diabet daca sta 24/24 ore in laborator sau vrea totusi sa asculte si muzica sau sa priveasca un tablou.Ce faci, o desfiintezi pe femeia de serviciu si il pui pe cercetator sa dea cu mopul prin laborator?
Cred ca ar trebui sa inveti sa respecti pe cel de langa tine, indiferent ce meserie are.
Daca pentru tine nu are importanta, fii sigur ca e important pentru altcineva.
Nu putem fi toti cercetatori si nu putem fi toti cei mai buni. Sa ne respectam cu totii asa cum suntem si poate va veni soarele si pe strada noastra si nu vom mai fi asa porniti unii impotriva celorlalti.
Stiu ca nu sunt chiar on-topic aici, dar am o intrebare: ai recomanda DJ-ul care s-a ocupat cu muzica la nunta voastra? Un pret estimativ m-ar ajuta, de asemenea. Multumesc 🙂
@ Livia
da. preturi nu am, ia legatura direct cu el: http://sonorizari-sibiu.ro/