Da, îmi este încă un mister corpul lui. O singură dată am avut şansa să trag cu ochiul la formele lui, într-o vară în care am făcut o excursie împreună. În secunda aia m-aş fi dus la el şi, fără nici un cuvânt, m-aş fi aruncat în braţele lui, sărutându-l pătimaş. Aş fi făcut-o! Aş vrea să o fi făcut.
Chiar şi acum, după cinci ani fără trei luni de zile, mă gândesc la clipele acelea. Mă gândesc cum ne-ar fi putut schimba amundurora viaţa o simplă secundă sub un duş rece.
Îmi imaginez cum el mi-ar fi răspuns acţiunilor nebune şi m-ar fi sărutat înapoi. Tremur chiar şi acum când mă gândesc. Ştiu perfect cum sunau picurii de apă pe corpul lui, eu stând acolo, în faţa duşului, numărundu-i visătoare. Cred, cred cu tărie că o simplă secundă nesemnificantă din viaţa noastră ar fi schimbat totul.
Totul ar fi fost posibil dacă curajul m-ar fi împins de la spate, dacă nu ar fi fost cu iubita sub dușul ăla blestemat.
Scris de Alice