Vineri am fost la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nu mi-a plăcut deloc, a fost îngrozitor!
Am avut un şoc emoţional atunci când mi-am dat seama că nimeni nu s-a schimbat în cei 10 ani abia scurşi. Eram doar un copil, stăteam la părinţi, mâncam orice-mi băga mama pe gât şi ceream bani de suc atunci când ieşeam în oraş. Acum sunt căsătorit, mă întreţin singur şi muncesc de-mi sar capacele. Dar atunci când mă uit în oglindă văd exact acelaşi om ca acum 10 ani. Aceeaşi freză, acelaşi stil vestimentar, aceleaşi obiceiuri. Diriginta e leit profa ce-am lăsat-o în urmă. Directorul e acelaşi şi arată la fel. Colegul de bancă e acelaşi, se îmbracă ca atunci şi se poartă ca în liceu. Libidinosul clasei e la fel de libidinos şi afemeiat chiar dacă are nunta în câteva luni. Noroc că şefa clasei şi încă vreo doi s-au îngrăşat că altfel riscam să mă cred întors în timp.
E tragic. Nu avem curajul să trecem peste timp, să-l înfruntăm. Cineva, cândva ne-a spus că ne stă bine cu freza asta aşa că n-o schimbăm până ieşim la pensie. Hainele, chiar dacă le înlocuim, sunt aceleaşi. Identice. Şterse. Pun pariu că dacă vă uitaţi cu 10 ani în urmă nu v-aţi schimbat deloc. Ridurile arată doar trecerea timpului nu şi maturizarea voastră.
Mi-e frică ca nu cumva să rămân blocat în timp din cauza propriilor regulile impuse zi de zi, an după an, fără curajul de a le depăşi. A venit vremea schimbării:
fain, cam asa e, „parola cu parola”.
Faza e ca nici sa incepi sa te schimbi „din obligatie” nu e ok, pentru ca ai face-o fortat, schimbarea trebuie sa vina de la sine, din interior. Poate colegii tai de liceu inca nu au simtit nevoia de a se schimba…insa ai dreptate, e tragic ca dupa atata timp, fostii colegi sa fie exact ca atunci: se presupune ca dupa ce treci de o varsta (20-21 de ani) incepi sa-ti mai lasi din atitudinea de adolescent si sa devii adult in adevartul sens al cuvantului. N-ai ce le face 😀
PS: Misto „noua freza” :)) mai ales cea cu mustata :))
:)))))))))))))) OMG!! aia CU MUSTATA TI AR STA DEMENTIAL…te as tine doar in dulap cu punga pe cap:))) mie imi place asa cum esti! 😛
mai asteapta 20 de ani.. ce nu inseamna, cä va fi o schimbare inspre bine 😉 The more things change, the more they stay the same!
:)). Mişto frezele!
Mă aşteaptă şi pe mine marea întâlnire în sept. Sunt curioasă cum va fi …
@ Vlad , @ Diana-Ribana
deci voi vreti sa-mi las mustata ca sa radeti de mine!
@ Liliana
schimba-ti freza pana tunci : ))
poate voi :). sau poate 10 ani e prea putin ca sa vezi schimbarile cu adevarat importante. mai vorbim in vreo 5-6 ani? 🙂
@ Ana-Maria
eu si pe tatal meu il stiu la fel de cand imi amintesc. Aceeasi freza, ochelari, mustata. Parul putin mai alb dar nesemnificativ…
:) poate atunci e doar altfel la femei vs. barbati. eu nu o cunosc personal pe Diana, dar ma intreb daca si ea e neschimbata fata de acum 10 ani. ca din poze clar nu pare genul 🙂
:)) inspirational 😀
:)) inspirational 😀
cea mai importanta schimbare nu se vede…modul de a gandi, de a actiona si de a privi lucrurile, decizii pe care acum 10 ani nu aveai curajul sa le iei, acum, le iei cu usurinta;
@ Cory
probabil ca da… desi si in gandire suntem conservatori
nu stiu ce sa zic… ma tem ca si aici ne schimbam, si nu intotdeauna in bine, din pacate
e de dorit sa fie in bine, dar in bine sau in rau tot schimbare se cheama. in fond cred ca schimbarile ar trebui sa le facem pt noi, pt ca ne dorim pt ca vrem altceva si nu pt ca vrem sa parem alfel in fata celorlalti…
:)) deci esti casatorit?? Domane Tudor, cati ani?
Da e casatorit 😛
:)) deci esti casatorit?? Domane Tudor, cati ani?
Da e casatorit 😛
@ Cory: daca iti schimbi modul de a gandi si a vedea lucrurile, e destul de greu sa ramai la fel la aspect, look si tinuta (cel putin asta e parerea mea).
De ex, in liceu purtam haine mai largi, adidasi „tru” (a se citi ‘skate shoes’), blugi mult prea largi, batic in cap si alte teribilisme tipice varstei…Acum am lasat-o putin mai moale si ma imbrac totusi cat de cat mai „normal”, dar ce-i drept la pleata tot n-am renuntat 😀 Ideea este ca, desi au trecut doar 4 ani de cand am terminat liceul, gandirea mi s-a schimbat si automat si stilul vestimentar / atitudinea / etc. Ce-i trist e cand vad oameni mai mari decat mine cu X ani, dar cu gandire tot de liceeni 🙂
@ Tudor: DA!
schimbare, ce cuvant mare;
am avut si eu socul asta in timpul facultatii si nu ma intalnisem decat cu 2-3 reprezentanti din clasa de la liceu
schimbare, ce cuvant mare;
am avut si eu socul asta in timpul facultatii si nu ma intalnisem decat cu 2-3 reprezentanti din clasa de la liceu
Cred ca aceasta intalnire a fost un eveniment interesant! Titlul articolului m-a atras sa citesc,nici pe departe nu ma gandeam sa fie vorba despre asta vazand doar titlul.:)
corect!!! ce mama naibii!! 😀
schimbarea nu inseamna maturizare :D, dar in final fiecare avem si propria definitie pentru cuvintele "mari"
corect!!! ce mama naibii!! 😀
schimbarea nu inseamna maturizare :D, dar in final fiecare avem si propria definitie pentru cuvintele "mari"
Si eu am fost la o mini intalnire de 4,5 ani…cu majoritatea colegilor cu care ma aveam bine…acelasi sentiment il am si eu. Cum au fost la incpeut, asa raman…
O intalnire , dupa 10 ani … ,cu siguranta e neplacuta .